Enologie fără mitologie. Sunt legende urbane despre vin cu care ne-am confruntat cu toții măcar o dată. Le-am contabilizat pe cele mai gogonate pe care le-am întânit eu și încerc să le combat aici
Miturile și prejudecățile pe care oamenii le-au creat de-alungul istoriei, în jurul vinului, sunt atât de multe, că mi-ar lua o revistă întreagă doar să le enumăr. Eu le-am adunat pe câteva dintre ele și, cu umilele mele cunoștințe despre vin, am să vă povestesc de ce cred eu că ar trebui puse la îndoială.
Berea dupa vin e chin, vinul după bere e plăcere. De fapt, nu este importantă ordinea în care le bei și nici cum amesteci băuturile, ci cantitatea de alcool ingerată în timp. Ficatul nu poate procesa în mod uzual decât un pahar de vin, o halbă de bere sau 50 ml de băutură spirtoasă (peste 40% concentrație acoolică) pe oră. Prin urmare toate băuturile pe care le consumi de-avalma la o petrecere, fie ele chiar mai slabe sau băute într-o anumită ordine, contribuie toate la starea generală proastă care te așteaptă a doua zi.
Vinul îngrașă. Multe dintre regimurile de slăbit elimină cu desăvărșire vinul din dietă. Cu toate acestea, la o numărătoare riguroasă, vinul nu-i nici pe departe un aliment atât de bogat în calorii. Consumul său este deseori asociat cu mâncarea și multe dintre vinuri stimulează sucul gastric. Însă, poți să reții că nu vinul te îngrașă, ci pizza aceea mare pe care o mânânci de obicei lângă paharul de vin.
Vinul îmbunătățește performanța sexuală a bărbaților. Vinul te poate dezinhiba, într-o oarecare măsură, dar consumat în exces ajunge să-ți încetinească mai toate funcțiile motorii și poate pune în dificultate buna circulație a sângelui către extremități. Dacă înțelegeți ce vreau să spun.
Depunerile din vin sunt chimicale. Fie că vorbim despre depunerile care rămân uneori pe sticlele de vin roșu, fie desăre micuțele “diamante” pe care le distingi alteori în vinul alb, nu trebuie să intrăm în panică. Nu sunt nici chimicale și nici semnele unui vin stricat. Sunt doar efectele naturale care apar uneori prin procesul de vinificare și dovada că vinul este un produs viu, care continuă să “lucreze” și după ce
Vinul trebuie păstrat la o anumită temperatură. Eu cred că vinul trebuie băut la o anumită temperatură sau, mai bine zis, într-un anumit interval de temperatură, însă condițiile de stocare ar trebui să fie ceva mai relaxate, asta dacă nu cumva ești un colecționar și vrei să păstrezi vinuri timp de mai mulți ani. Intervalul de temperatură în care poți păstra un vin în condiții decente, pe termen scurt și mediu, este de 12-20 de grade. Cel mai important este să îl ferești de lumină, de oscilații de temperatură, iar locul de păstrare să aibă o umiditate moderată.
Vinul mai scump este mai bun. Am asistat la destule degustări în orb ca să confirm că nu întotdeauna cel mai bun vin ales este și cel mai scump. Ba din contră, cele mai multe degustări de acest fel contrazic această regulă.
Vinul alb se bea cu pește, cel roșu la friptură. O regulă care pare de bun simț, însă eu cred că-i o regulă de poate fi ușor încălcată. Există pești cu carne consistentă precum tonul sau bibanul de mare, care, gătiți pe grătar, pot căpăta textura unei fripturi. Iar carnea de vită și de porc poate fi gătită într-un sos cu care să rimeze mai degrabă un vin alb. Eu văd potrivirea dintre vin și mâncare ca un puzzle în care nu toate elementele sunt ușor de adu împreună. Decât să mă cramponez de reguli, mai degrabă mi-as lăsa gustul să decidă daca aromele și texturile se potrivesc. Și apoi mi-aș bate capul în privința culorilor.
Vinul dulce are zahăr adăugat. Majoritatea vinurilor dulci își găsesc tot zahărul de care au nevoie în struguri, iar cantitatea de zahăr rezidual poate fi crescută sau scăzută prin procedee specifice. Există probabil producători care aleg să scurtcircuiteze procesele naturale, însă acestea sunt și trebuie să fie doar excepții
Vinuri bune și băuturi fine, sfaturi utile și rețete de cocktailuri puteți găsi pe www. theliquorstore.ro. Căutați-ne și pe pagina noastră de facebook: Theliquorstore.