Vinurile de colecţie, o afacere ameţitoare

68.500 de euro este cel mai mare preţ pentru un lot de vinuri adjudecat în Bucureşti. Bonul de achiziţie a lotului, datat septembrie 2011, constituie certificatul de naştere al pieţei vinurilor de colecţie din România

Piaţa vinurilor rare începe să se organizeze, şi tot mai mulţi cumpărători învaţă să privescă achiziţionarea unei sticle de vin vechi şi celebru ca pe o investiţie. Licitaţiile de profil sunt privite de cumpărători, producători şi intermediari ca fiind un moment în care colecţiile de vinuri încep să aibă lichiditate şi transparenţă. Până acum, au fost organizate doar două licitaţii importante, iar alte două sunt programate pentru acest an.
Debutul din septembrie anul trecut al licitaţiilor cu vinuri de colecţie a fost spectaculos. Cineva a scos din buzunar aproape şaptezeci de mii de euro pentru a cumpăra un lot de 288 de sticle de vin de Bordeaux din 2001. Tot atunci, următoarea adjudecare importantă s-a făcut la 20.275 de euro, oferiţi pentru 12 sticle de Château Petrus din 1979, ceea ce înseamnă o valoare per sticlă de aproape 1.700 de euro. Licitaţia a fost organizată de Compania Le Manoir, liderul pe piața românească de vinuri și gastronomie fină, în colaborare cu casa de licitaţii Artmark. Au fost propuse 45 de loturi de vinuri din Franţa şi Italia, dar şi vinuri de lux româneşti, dintre care au fost adjudecate 41 de loturi, la o valoare totală de 147.570 de euro. În aprilie a.c., aceiaşi organizatori au revenit cu o altă licitaţie, pe care o numesc „mai light“, una cu loturi mai puţine şi mai puţin valoroase. Cel mai disputat a fost un lot de vinuri americane, Opus One California 2007, cotat cu 95 de puncte Parker, al cărui preț de adjudecare a fost de 1500 de euro, față de un preţ de pornire de 980 de euro.
Randament de 80%-90%, în numai doi ani
Un portofoliu de vinuri atent selecţionate este un plasament financiar alternativ care poate fi interesant pentru investitori. Iar atenta selecţionare presupune criterii impuse de criticii internaţionali, de punctajul Parker şi de experienţele individuale. Cumpărător de vinuri rare, omul de afaceri Dan Pascariu crede în valoarea investiţională a vinului. Cu o condiţie: să nu fie vorba despre vinurile autohtone. „Vinurile româneşti nu deţin notorietatea care să le poată oferi un randament de piaţă“, susţine Pascariu. Randamentul financiar al colecţiilor de vinuri a atras atenţia şi altor oameni din mediul bancar şi de afaceri. Cosmin Grozea este deţinătorul a 800 de sticle de vin, dintre care doar despre 500 crede că sunt „cu adevărat vin de colecţie“. Provine din zona finanţelor şi investeşte în vin din 2008. Pentru el, importante sunt preţul şi evoluţia acestuia.
„Cumpăr vinuri direct de la crame, dar majoritatea le achiziţionez direct de la negustori din Bordeaux – pe cele mai noi, sau de la comercianţi privaţi specializaţi în comerţul cu vinuri vechi – pe cele cu vechime de 25-45 de ani. Am vândut din loturile achiziţionate, şi fiecare vânzare a fost în profit“, susţine Grozea. El spune că a observat că, în ultimii doi ani, cele mai mari randamente au fost la vinurile pentru care a plătit 75-120 euro pe sticlă. „La vinurile din categoria 75-120 euro, creşterea a fost de 80%-90% în doi ani, pe când la cele de peste 200 de euro randamentul a fost la 30%-55%“, arată Grozea.
Vinurile vechi româneşti sunt trecute de colecţionari la categoria „bibelouri“, piese care nu au o valoare gustativă, ci doar una istorică. În ceea ce priveşte producţia recentă, şi cei care vând, şi cei care cumpără admit că lucrurile încep să se mişte. „Vinurile româneşti de calitate, cu potenţial de păstrare, abia încep să apară şi sunt foarte rare“, spune Cristian Preotu, proprietarul Le Manoir.
Singurul producător român care a fost prezent în cele două licitaţii deja desfăşurate este DaVino. Cel mai mare preţ obţinut de el în licitaţie a fost de 275 de euro pentru un lot de șase sticle Ceptura Rouge. „Este o afacere care necesită investiţii de câteva milioane de euro şi un timp de aşteptare de 15-20 de ani“, spune patronul DaVino, Dan Balaban. „Ne-a luat zece ani până să producem primul vin pe care să putem scrie Rezervă. Îţi ia timp să înţelegi care e maximul unui vin, când îl culegi, ce tip de vinificaţie, cum îl maturezi.
Experimentele se pot face o singură dată pe an“, spune Balaban. Potrivit lui, un vin mediu de la DaVino din recoltele 2003-2004 va valora până la 300 de euro în 2015, faţă de 80 de euro preţul actual. „Există două surse de creştere a preţului: creşterea generală a pieţei şi faptul că parte din vinuri se consumă şi devin tot mai rare“, explică patronul DaVino.

"Colecţionarii de vinuri nu sunt doar colecţionari, ci şi consumatori de vinuri bune. A avea o colecţie de vinuri bune este şi un semn de cultură, dar şi de reuşită socială" Cristian Preotu, patron, Le Manoir