Erupția violenței la Beirut, joi (14 octombrie), care s-a soldat cu cel puțin șase morți, nu este surprinzătoare. Poate cu excepția faptului că a durat atât de mult până să se producă. La urma urmei, de luni de zile, cei care sunt atenți la ţară atrag atenţia asupra acestui pericol.

Există o repulsie generalizată față de un sistem politic care în mod clar nu funcționează

Acest lucru nu are legătură cu faptul că libanezii – sau cu arabii și musulmanii – sunt înclinaţi spre violență. Aceasta este o fantezie orientală oribilă. Așteptarea ca țara să se cufunde într-o spirală de ciocniri este legată de criza socială și economică din țară, unde statul pare să existe tot mai puțin în fiecare zi. De altfel, atunci când guvernul există, este ca și cum ar fi împotriva cetățenilor săi.

Beirutul a ilustrat expresia arabă „madfun bi-l-haya” sau „îngropat pentru viață”. Refugiații sirieni se gândesc să se întoarcă în țara vecină, distrusă de un război, unde întrezăresc mai multe oportunități – ceea ce arată cât de infernală este viața de zi cu zi din capitala libaneză. Există o repulsie generalizată față de un sistem politic care în mod clar nu funcționează, alimentând proteste și izbucniri de violență, scrie Folha Online.

Corupt, ineficient și falimentar, guvernul nu mai este în stare să alimenteze cu electricitate populația, obligată să-și cheltuiască salariile pentru a plăti mafiei generatoarelor de energie. Chiar şi aşa, abia dacă reușesc să aibă lumină câteva ore pe zi.

Fără electricitate pentru a alimenta calculatoarele și telefoanele mobile, aceştia nu pot lucra de la distanță. Nici nu au internet. Este imposibil să menții un frigider în funcțiune, ceea ce îi obligă pe oameni să își adapteze dieta la mese neperisabile sau să comande alimente scumpe cu livrare. Desigur, facturile sunt deja imposibil de plătit.

Libanul ar putea trece prin cea mai gravă criză economică din lume din secolul XIX încoace

Vinovații sunt clari: clasa politică care a sechestrat țara. De ani de zile, Libanul face împrumuturi pentru a achita împrumuturile, acumulând o datorie ieşită de sub control.

Moneda libaneză s-a devalorizat într-un ritm halucinant, PIB-ul (Produsul Intern Brut) a scăzut și jumătate din populație trăiește acum sub pragul sărăciei. Potrivit unui raport recent al Băncii Mondiale, Libanul ar putea trece prin cea mai gravă criză economică din lume din secolul XIX încoace.

În acest context, explozia din portul Beirut de anul trecut poate părea o lovitură nemiloasă a unui destin deja nu prea generos. Așa cum a spus premiata scriitoare libaneză, Hoda Barakat, într-un interviu recent acordat cotidianului „Folha”, este ca și cum Beirutul ar fi condus de o planetă feroce.

Dar acel dezastru, soldat cu 200 de morți și a care distrus părți ale orașului, nu este ghinion. Este politic. Tocmai corupta clasă politică a fost cea care a permis depozitarea de explozibili în portul prin care trec grânele care hrănesc populația. Întrucât justiția nu i-a pedepsit încă pe cei vinovaţi pentru explozie, populația a ieșit în stradă pentru a protesta și pentru a cere o reformă politică.

Violenţele reprezintă şi un semn că populația s-a săturat de amestecul Hezbollahului în politica sa

Demonstrația de joi fusese convocată de facțiunea șiită Hezbollah, considerată teroristă de țări precum Statele Unite și Israelul. Gruparea spune că cercetările asupra dezastrului din port sunt încâlcite spre condamnarea sa și solicită înlăturarea judecătorului responsabil.

Prin înrăutăţirea unei situații deja volatile, Hezbollah acuză facțiunea creștină Forțele Libaneze de focurile de arme. Faptul că diferite comunități religioase sunt poziționate pe tabere opuse este extrem de îngrijorător – Libanul a cunoscut un război civil între 1975 și 1990.

Fostul prim-ministru Saad al-Hariri a evocat acest scenariu când a criticat violența pe o rețea socială. „Ceea ce s-a întâmplat astăzi mi-a readus în minte imaginile războiului civil”, a scris acesta.

Analiștii politici au arătat, de asemenea, că focurile de arme de joi reprezintă un semn că populația s-a săturat de amestecul Hezbollahului în politica sa. Facțiunea, care se prezintă drept o mișcare de rezistență, a devenit din ce în ce mai mult sinonimă cu structurile de stat.

Întotdeauna pare a fi prea devreme pentru a spune că există riscul ca țara să se confrunte cu o altă ciocnire sistematică, asemeni celei din anii ’70. Este nevoie de precauţie, să nu fim alarmişti. Dar este greu de ignorat, pe de altă parte, cât de mult s-a înrăutăţit situația.

În plus, focurile de arme de joi au avut loc tocmai pe una dintre liniile care îi separa pe creștini de musulmani în războiul civil.

Cu un scenariu atât de pesimist, libanezii încă au mai reușit să găsească o oarecare încurajare în umorul lor în cursul zilei. Un videoclip al filmărilor focurilor de arme a circulat pe rețelele de socializare. Bărbați înarmați trăgeau din spatele unui zid. Între timp, un domn trecea pe lângă ei, indiferent, fumându-și țigara. Părea a fi imaginea esențială a unei țări care a supraviețuit tuturor situaţiilor.