În calitate de ministru al Muncii, Violeta Alexandru pare preocupată doar de bunăstarea și profitul patronatelor, de mila cărora plânge ori de câte ori are ocazia. Nu a fost însă aproape deloc auzită vorbind și despre drepturile angajaților din România.
Blocul Național Sindical a solicitat Guvernului majorarea indemnizației de șomaj, pe care sindicaliștii o consideră nesemnificativă.
”Acesta este o asigurare pentru momente mai puţin plăcute din viaţa unui cetăţean aflat în vârstă de muncă, şi ieri am propus la Comisia Parlamentară un amendament pe lege, astfel încât ajutorul de şomaj să reprezinte cel puţin 50% din salariul minim pe economie, pentru că în toţi anii care au trecut a existat constant excedent la fondul public de şomaj, deci s-au strâns mai mulţi bani decât s-au cheltuit, şi asta din contribuţiile angajatorilor pe această asigurare.”, a explicat Dumitru Costin, liderul BNS.
Doar că, la întâlnirea pe care au avut-o cu ministrul Muncii, Violeta Alexandru, sindicaliștii s-au lovit de un refuz demn de o cauză mai bună.
Violeta Alexandru nici măcar nu concepe, nu ia nici la nivel teoretic în calcul majorarea indemnizației de șomaj, pentru că are pur și simplu alte priorități.
”Astăzi, când sunt întrebată despre creşterea cuantumului indemnizaţiei de şomaj, spun că nu ar fi prima prioritate. Ştiu că este nevoie de sprijin pentru cei care şi-au pierdut locul de muncă, dar sunt tentată să îi ajut să fie cât mai puţin dependenţi de indemnizaţia de şomaj. Mai degrabă, aş susţine recalificarea lor imediată, i-aş susţine cu tot ceea ce trebuie pentru a-şi găsi, în cel mai scurt timp, un loc de muncă. Oamenii trebuie să fie în activitate”, a declarat ea ulterior întâlnirii cu sindicaliștii.
Dealtfel, faptul că numărul șomerilor nu scade în România se dovedește o preocupare constantă pentru ministrul Muncii, care se declară însă mai îngrijorată de soarta angajatorilor care nu găsesc forță de muncă decât a celor care nu au un job.
”Problema rămâne numărul șomerilor care nu scade de ani de zile. În pofida ofertelor de muncă; multe-puține dar sunt.”, a scris Violeta Alexandru pe internet. Iar căinarea patronatelor pentru faptul că nu găsesc suficienți angajați este unul din laitmotivele preferate ale Violetei Alexandru, laolaltă cu ideea că românii trebuie neapărat să muncească.
Niciodată nu pare însă a-și fi pus problema ministrul Muncii care este adevărata cauză pentru care patronii români nu găsesc suficienți angajați. Este mult mai comod să vii cu teoria oribilă că românii sunt puturoși și preferă să stea pe ajutorul de șomaj decât să muncească, în loc să identifici adevăratele cauze pentru care se întâmplă asta.
Într-o piață a muncii care se presupune a fi liberă, iar cererea și oferta de muncă vin natural una în întâmpinarea celeilalte, a vorbi despre munca în orice condiții și cu orice preț nu este o opțiune care să țină de o viziune democratică.
Dealtfel, doamna Violeta Alexandru nu a avut prea mare lucru de obiectat cu privire la condițiile groaznice de muncă de care au avut parte românii plecați în Germania la tăiat de sparanghel și tranșat de porci, este puțin probabil prin urmare că ar putea fi deranjată de o eventuală exploatare la care ar putea fi supuși angajații din România.
Pentru că munca multă, pe bani puțini și în condiții improprii, așa se cheamă: exploatare. Exploatare la care Violeta Alexandru pare dispusă să fie părtașă, prin insistența cu care plânge de fiecare dată de grija patronatelor, în timp ce îi acuză pe români că nu răspund ofertelor de muncă.
În treacăt fie spus, România are una dintre cele mai mici rate ale locurilor de muncă vacante din UE (0,7%, în trimestrul doi din 2020). Iar lipsa ofertelor de muncă face ca cele puține care sunt pe piață să încerce să profite de această situație, trăgând cât se poate de mult spuza pe turta patronatelor, în detrimentul drepturilor angajaților,
Guvernul și partidul din care face parte Violeta Alexandru au criticat aspru politica de majorare a salariului minim în România. După ce au preluat frâiele puterii, au avut grijă să înghețe calendarul legat de majorările de salarii, așa cum îl prevăzuse programul economic al PSD.
Asta în condițiile în care costul orar al forței de muncă pe ora lucrată (adică cost salarial plus taxe) este de doar 28% în România, raportat la media UE. Pentru comparație, în Ungaria este 36%, în Polonia 39%, iar în Cehia 49%.
Asta în timp ce productivitatea muncii pe ora lucrată este în România de 66% din media UE, în Ungaria tot 66%, Polonia 65% și Cehia 78%.
Tradus, la aceeași productivitate românii sunt plătiți mai puțin decât salariații din țările vecine (am luat datele de pe pagina de Facebook a economistului Cristian Socol).
Chiar crede doamna Violeta Alexandru că un om cu toate țiglele pe casă ar prefera infimul ajutor de șomaj, pe care, dacă ar putea, ea nu l-ar mai acorda deloc, unui loc de muncă bine plătit sau măcar plătit în acord cu calitatea și cantitatea muncii depuse?
În calitate de ministru al Muncii, Violeta Alexandru ar trebui să sufere și pentru drepturile angajaților, de (prea) multe ori încălcate în România, nu doar să își facă o misiune de credință din a susține cu orice chip angajatorii.
Munca este, într-adevăr, o virtute. Dar exploatarea, nu. E o rușine.