oameni din satul natal il cheama pentru a-i propune sa preia functia de primar. „Era la cateva luni dupa Revolutie si nu stiam daca pot renunta la repartitie. Nu ma atragea functia de primar, pentru ca nu stiam cum pot scapa de repartitia primita la Gheorghieni. Dar nici sa raman la Gheorghieni nu mai vroiam”, spune Viorel Cretu. La 24 de ani si-a inceput mandatul de primar, functie in care a stat un an si jumatate. In vara lui 1991, a decis sa renunte si sa intre in afaceri. Desi tatal sau avea un mic atelier de productie de mobilier, Cretu a optat pentru o firma de textile. A investit toti banii pe care ii avea, circa 60.000 de lei, si s-a apucat de treaba. „Primele produse pe care le-am facut au fost cele de lenjerie intima. Importurile din China erau mici la inceputul anilor ’90, iar cererea era foarte mare. Cumparam materie prima din mai multe locuri, le croiam si incercam sa le vindem prin targuri”, spune Viorel Cretu. In lunile de toamna si iarna exista o cerere foarte mare de fulare, insa nu mai exista producator. A aparut ideea cumpararii de paturi pentru copii, pe care ulterior sa le taie si sa obtina fulare. Desi afacerea mergea foarte bine, au venit cresterile dobanzilor bancare si importurile din Turcia fara taxe vamale. In anul 1995, Viorel Cretu avea un credit de lucru de circa 100 de milioane de lei pe care il contractase la o dobanda de 38%. Avea, de asemenea, de recuperat de la distribuitori alte 200 de milioane de lei. In momentul in care dobanzile au crescut la 130% nici un distribuitor nu a vrut sa isi mai plateasca datoriile. In numai cateva luni a fost obligat sa inchida afacerea si sa vanda activele la preturi foarte mici, reusind cu greu sa isi plateasca datoriile la banca.
85% din cifra de afaceri provine din export
In anul 1995, atelierul de mobilier al tatalui lui Viorel Cretu mai avea cateva utilaje. Omul de afaceri s-a intrebat de ce nu ar continua el afacerea de productie de mobilier. A infiintat compania Nordarin, insa avea probleme cu angajarea fortei de munca. Primele concedieri de la o fabrica de stat i-au venit in ajutor. A luat un mic credit de la banca pentru materie prima si a facut prima suta de scaune. „M-am trezit cu scaunele, insa nu stiam unde sa le vand. Am fost la banca si i-am intrebat pe cei de acolo daca nu cumva stiu pe cineva care ar avea nevoie de scaune. De atunci, productia a inceput sa mearga foarte bine”, spune Viorel Cretu. In urma unei vizite in Germania a observat ca exista cerere de mobilier de gradina. Mai mult, un om de afaceri s-a aratat foarte interesat de o comanda de garduri si porti pentru gradini. Cretu si-a dat seama ca, din cauza devalorizarii leului, este mai rentabil sa produca pentru export. Treptat, reteaua sa de vanzari s-a dezvoltat in Italia, Germania, Olanda si Grecia. O intamplare a schimbat insa viziunea despre afaceri a lui Viorel Cretu. In anul 1998, o firma din Piatra Neamt trebuia sa primeasca un consultant american. In momentul in care patronul acesteia a aflat ca trebuie sa ii plateasca si cazare si masa si sa ii asigure un salariu foarte mare a preferat sa renunte. Lui Viorel Cretu i-a venit ideea de a-l angaja el. Din acel moment se poate spune ca viziunea sa asupra afacerilor s-a schimbat radical: afacerea s-a orientat doar catre directiile profitabile, costurile de operare au scazut, iar indicatorii financiari ai firmei s-au imbunatatit cu cateva zeci de procente. In anul 1998, unul dintre clientii din Italia i-a cerut sa produca mobilier nefinisat. Pasul a fost destul de important, deoarece compania putea capata experienta pe productia de mobilier, ceea ce putea duce la o dezvoltare mai rapida a companiei. In scurt timp, Viorel Cretu trecea la productia de mobilier finisat si incepea sa isi largeasca zona de distributie in mai multe tari din Europa. Daca initial Viorel Cretu se rezuma la a merge la targuri pentru a gasi clienti, ulterior a inceput sa cunoasca piata si sa propuna el colaborari. „Am inteles foarte bine ca, in cazul mobilei, moda se schimba foarte repede si difera de la o tara la alta”, spune omul de afaceri. Nordarin s-a axat pe productia de mobila de lemn masiv, care se cere foarte mult in Europa. In acest moment, Cretu exporta in Italia asa numitul mobilier „arte povera”, care era la moda in Peninsula la sfarsitul secolului al XIX-lea si care a revenit puternic in preferinte. In Franta insa, firma vinde mobilier pentru decoratiuni. In acest moment compania are contracte cu unele dintre cele mai mari lanturi de mobilier din Europa: Praktiker, Bricostore, Conforama. Din momentul in care a trecut masiv pe productia de mobilier, cifra de afaceri a companiei a crescut spectaculos. In anul 2000, firma lui Viorel Cretu avea vanzari de aproximativ 1,5 milioane de euro. In 2003, cifra de afaceri a urcat la 2,6 milioane de euro, iar in 2004 vanzarile vor depasi 3,6 milioane. In acest moment, peste 85% din cifra de afaceri provine din export, insa strategia pentru urmatorii ani este extinderea pe piata interna. „Pana acum era greu sa vinzi in Romania mobilier din lemn masiv. Cred insa ca in perioada urmatoare va fi o cerere din ce in ce mai mare de astfel de mobilier, pe masura ce veniturile romanilor vor creste”, explica Viorel Cretu. Primul pas a fost investitia intr-un magazin la Home Design Mall din Ghencea, insa omul de afaceri nemtean prevede un plan amplu de investitii pentru dezvoltarea unui sistem de vanzare dedicat pietei interne.
puncte tari / puncte slabe ale afacerii
· Datorita costurilor scazute de productie din Romania este cerere foarte mare de mobilier pentru export. Insa in viitor cresterile costurilor la utilitati, materie prima si a fortei de munca vor pastra pe piata doar companiile cu un bun management si un design creativ.
· Este o afacere care necesita investitii foarte mari pentru a fi pornita, iar concurenta pe piata este acerba. O data cu intrarea Romaniei in UE, concurenta va tinde sa creasca. Incep sa isi faca simtita prezenta pe piata europeana tarile din Asia care beneficiaza de mana de lucru ieftina.
Business Start
Investitie: pentru a pune pe picioare un mic atelier de productie de mobila investitiile sunt destul de consistente. Daca este vorba de mobilier din PAL este nevoie de peste 500.000 de euro, insa pentru mobilier din lemn masiv acestea depasesc un milion de euro.
Angajati: o mica fabrica de productie de mobilier care sa produca industrial are nevoie de minimum 20 de angajati. Este nevoie de designeri care sa cunoasca foarte bine piata si care sa propuna modele viabile.
Alte sfaturi:
– profitul trebuie reinvestit, iar unul dintre principalele scopuri de urmarit este rezolvarea problemei materiei prime prin achizitia unei fabrici de prelucrare a lemnului.
– tendintele se schimba rapid pe piata europeana, asa ca trebuie sa fiti la curent cu ceea ce cer europenii.
– nu evitati piata interna. Daca pana acum cererea de mobilier din lemn masiv era mica, tendintele incep sa se schimbe in urmatorii ani.
