Visul american al antreprenorilor români a supravieţuit crizei

Potrivit unui sondaj al biroului american de statistică, din totalul românilor din SUA, unul din cinci are o afacere proprie sau conduce o companie. Poveştile câtorva dintre românii de acolo arată de ce spiritul antreprenorial se dezvoltă mai cu spor peste Ocean. Dacă nimeriţi vreodată pe site-ul tanasescu.com, veţi descoperi că unul dintre cele mai uzuale nume de familie româneşti este un brand american în toată regula. Proprietara sa, Regina Tănăsescu, deţine o casă de bi

Potrivit unui sondaj al biroului american de statistică, din totalul românilor din SUA, unul din cinci are o afacere proprie sau conduce o companie. Poveştile câtorva dintre românii de acolo arată de ce spiritul antreprenorial se dezvoltă mai cu spor peste Ocean.

Dacă nimeriţi vreodată pe site-ul tanasescu.com, veţi descoperi că unul dintre cele mai uzuale nume de familie româneşti este un brand american în toată regula. Proprietara sa, Regina Tănăsescu, deţine o casă de bijuterii cu reprezentanţe în oraşele americane Washington, Los Angeles, Dallas, dar şi una în Mexic. Pasiunea pentru giuvaiere, spune tânăra de 27 de ani, a moştenit-o de la bunicii săi, italianca Ana Morelli şi românul Horia Tănăsescu. Născut în comuna argeşeană Domneşti, acesta a ajuns, în urmă cu peste jumătate de secol, angajat al ministerului culturii din Republica Dominicană, de unde a fugit în Mexic în urma unei lovituri de stat. Aici s-a născut Regina Tănăsescu, care a decis să continue afacerea în care, ulterior stabilirii în Mexic, s-au implicat atât bunicii, cât şi părinţii săi. Acum este căsătorită, s-a stabilit în Dallas şi a trecut afacerea familiei peste graniţa de nord. „Am început să învăţ limba română şi în curând o să vin, pentru prima dată, şi în ţară.“

1,3 milioane de români, peste Ocean

Povestea ei se aseamănă, în mare, cu aceea a multor întreprinzători de etnie română din America de Nord. Deşi puţini dintre ei şi-au vizitat ţara de origine şi reuşesc să lege câteva propoziţii în româneşte, majoritatea şi-au păstrat numele, fac parte din asociaţii româno-americane şi participă la evenimente cu iz autohton. De altfel, la recensământul american din 2000, ultima evaluare precisă a populaţiei americane, 367.073 de persoane au declarat că sunt de origine română. Mai puţin de jumătate din aceştia sunt însă născuţi în România, restul aflându-se pe teritoriu american de cel puţin o generaţie. Cei mai mulţi locuiesc în statele California (56.789), New York şi Michigan (51.380, respectiv 26.857). La polul opus, statele de care românii au preferat să se ferească sunt South Dakota (249 de persoane de origine română) şi North Dakota (316). Potrivit site-ului nationmaster.com, care strânge laolaltă date din majoritatea surselor statistice disponibile, în SUA trăiesc în momentul de faţă circa 900.000 de persoane de naţionalitate română, iar în Canada, aproape 400.000.

Tărâmul făgăduinţei este, de fapt, Canada

În timp ce, potrivit unui studiu, aproape jumătate dintre românii din SUA au ajuns acolo înainte de 1980, în Canada, peste 80% au venit după Revoluţie. Andrei Iancu, acum CEO al firmei Dynamic Leap Technology Inc., reprezintă un caz tipic al celor care şi-au făcut, după ‚90, bagajele pentru a lua drumul celui mai mare stat de pe continentul american.

„După absolvirea Facultăţii de Automatizări şi Calculatoare de la Politehnica din Bucureşti, în 1992, am lucrat timp de trei ani la două întreprinderi particulare şi la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică; am predat ca asistent la ASE. Soţia mea lucra în acelaşi domeniu şi, cu toate astea, banii de-abia ne ajungeau de la o chenzină la alta. Aşa că am decis, ca mulţi dintre colegii mei de generaţie, să ne căutăm norocul în străinătate. Şi, cum Canada accepta cel mai uşor imigranţi şi avea nevoie de oameni cu expertiza noastră, am aplicat şi am plecat.“ După şase luni de la sosirea în Vancouver, lucrurile, spune el, s-au aşezat pe un făgaş ascendent. Până în 2006, a lucrat pentru câteva dintre cele mai mari companii de IT din lume (Microsoft, Apple, Corel), a absolvit un program MBA, pentru ca în urmă cu patru ani să-şi lanseze propriul business, o firmă („foarte profitabilă şi cu o creştere rapidă“) de aplicaţii pentru telefoane şi programe de training. „După 14 ani de experienţă ca angajat, recunosc că startul pe cont propriu m-a speriat, dar ştiam că trebuie s-o fac. Astăzi, sunt mult mai relaxat şi încrezător în puterile proprii. Asta, şi pentru că relativa abundenţă financiară mă ajută şi ea…“

Poveşti cu happy end

Cu capul înainte, într-o capitală a modei

Alexandra Popescu (30 de ani) a absolvit Universitatea de Arte din Bucureşti, specializarea Modă, apoi a urmat câteva cursuri de specializare la Fashion Institute of Technology din New York. De şase ani, s-a stabilit în metropola americană, iar din 2009 şi-a dezvoltat propria companie, Alexandra Art&Design. Mersul afacerii? „Mulţi bani investiţi la început, toţi obţinuţi prin forţe proprii, întrucât nu am avut investitori. Economia mondială nu avantajează pe nimeni acum. Îmi urmez visul şi sunt sigură că e o chestiune de timp până vor veni şi succesul, şi avantajele financiare“. Până acum, a colaborat cu câteva zeci de case de modă şi a avut cinci expoziţii personale de tablouri.
 
Afaceri în ritm de dans şi gimnastică

Smaranda Moisescu este fondatoarea unuia dintre cele mai importante programe de gimnastică din SUA, Rhythmic Dreams. Stabilită în Boston încă din 1991, după absolvirea facultăţii de matematică de la Universitatea din Cluj, Smaranda a urmat un program MBA la MIT Sloan, considerat cel mai performant masterat de acest fel din lume.