Un raport recent ONU avertiza că politicile de combatere a inflației, cum ar fi creșterea ratelor dobânzilor în SUA și în alte țări bogate, reprezintă un „pariu imprudent” care amenință să provoace „daune mai grave decât criza din 2008 și șocul pandemiei din 2020”.
America trebuie să recunoască acum amploarea și dimensiunea sărăciei care persistă în cea mai bogată țară din lume, arată o analiză publicată de Truthout.
Alegerile intermediare din SUA, din 8 noiembrie, ar putea avea o influență majoră asupra politicii SUA, atât la nivel intern cât și extern. Având în vedere că aceste alegeri sunt considerate la fel de importante ca extinderea asistenței medicale sau creșterea salariului minim, ar trebui să fie în centrul atenției.
Deși SUA se confruntă cu o inflație tot mai mare, probabilitatea unei recesiuni economice și posibilitatea ca republicanii să preia controlul asupra ambelor Camere ale Congresului, puțini candidați mai vorbesc despre sărăcie , insecuritate alimentară sau salariile mici, scrie Thruthout.
În 2020, în SUA erau peste 85 de milioane de oameni săraci și cu venituri mici
Ironia este că asta se întâmplă în ciuda faptului că o treime din electoratul american este sărac sau cu venituri mici. De altfel, notează publicația, ”sărac” a devenit un cuvânt din cinci litere în politica americană, după decenii de scădere economică, neoliberalism, salarii stagnante, reduceri de taxe pentru cei bogați și datorii în creștere ale gospodăriilor.
În 2020, în SUA erau peste 85 de milioane de oameni săraci și cu venituri mici, care au drept de vot. Peste 50 de milioane de potențiali alegători din acest electorat cu venituri mici au votat la ultimele alegeri prezidențiale, aproape o treime din voturile exprimate.
45% dintre femeile din SUA (73,5 milioane) se confruntă cu sărăcia, la fel 52% dintre copiii americani (39 milioane) și 42% dintre bătrâni (20,8 milioane). Cu alte cuvinte, sărăcia îi afectează pe oameni indiferent de rasă, vârstă, gen sau religie.
53 de milioane de americani s-au bazat în continuare pe băncile de alimente sau programe comunitare
Deși un raport al Departamentului Agriculturii a constatat, în septembrie, că 90% dintre gospodăriile americane au avut siguranță alimentară în 2021, cel puțin 53 de milioane de americani s-au bazat în continuare pe băncile de alimente sau pe programele comunitare, de ajutorare, pentru a se hrăni așa zis ”decent”. Cu siguranță, este o cifră șocantă într-o țară bogată ca SUA. Mai mult de 20% dintre adulți au raportat că s-au confruntat cu o formă de insecuritate alimentară.
Un diagnostic decis acum cinci decenii, care se aplică și azi
Dacă istoria politică a sărăciei s-ar fi putut înregistra ca un seism pe scara Richter, o decizie din 1969 ar fi înregistrat o magnitudine uriașă. La 29 august 1969, Biroul Bugetului a transmis fiecărei agenții guvernamentale federale un memoriu sec, îndrumându-le să folosească o nouă formulă pentru măsurarea sărăciei. Acest lucru a dus la crearea primei și unicei măsurări oficiale a sărăciei – The official Povery Measure ( OPM), care a rămas în vigoare până azi.
După cinci decenii, pe baza acelor calcule, pragul oficial al sărăciei în 2021 a fost de 12.880 dolari pe an pentru o persoană și 26.500 dolari pentru o familie de patru persoane – ceea ce înseamnă că aproximativ 42 de milioane de americani erau considerați sub pragul oficial al sărăciei.
Totul s-a schimbat, dar indicele de măsurare a sărăciei a rămas la fel
Din 1969, multe s-au schimbat în societatea americană, dar acel OPM a rămas neatins. Prețurile alimentelor au crescut vertiginos dincolo de rata inflației, împreună cu alte cheltuieli, cum ar fi locuințele, medicamentele pe bază de rețetă, școlarizarea, utilitățile, îngrijirea copiilor și costuri mai moderne, dar din ce în ce mai esențiale, precum accesul la internet și telefonul mobil.
Între timp, creșterea salariilor a stagnat în ultimele patru decenii, chiar dacă productivitatea a continuat să crească. Asta înseamnă că angajații de astăzi câștigă mai puțin decât generația părinților lor, chiar dacă produc mai mult pentru economie. Dacă vrea să facă un act de dreptate, America trebuie să recunoască acum amploarea și dimensiunea sărăciei care persistă în cea mai bogată țară din lume.