Văzând acoperirea dezechilibrată pe care o face mass-media în cazul republicanului și lesa liberă lăsată de justiție când vine vorba de democrați, este greu să nu observi parti-pris-urile politice, arată o analiză publicată de 19fortyfive.com.

Conform publicației americane, Trump este mielul dus la jertfire. Dacă va fi doborât, probabil că pitbullii își vor concentra atenția în altă direcție. Chiar și așa, e foarte puțin probabil că această direcție va implica un viraj spre stânga. O înregistrare audio difuzată de CNN luna trecută dezvăluie o versiune mai lungă a conversației inclusă doar parțial în rechizitoriul prezentat cu câteva săptămâni în urmă.

Conversația, surprinsă la clubul de golf Trump’s Bedminster din New Jersey, după ce acesta nu mai era președinte, se referă la un potențial atac asupra Iranului. Comentariile lui Trump, din înregistrare, sugerează că el ar dori să împărtășească informațiile, dar este conștient de limitările capacității sale de a desecretiza informații.

În auzul unor hârtii care se amestecă, Trump le spune invitaților săi: „Se pare că este el”, referindu-se, cel mai probabil, la Mark Milley, șeful Statului Major american, (generalul Mark Milley),„Tot felul de chestii…. Să vedem aici.” Și continuă: „Nu este uimitor? Știi? Asta mă ajută să câștig total cazul. Cu excepția faptului că este strict confidențial, acestea sunt informații secrete.”

În ciuda dovezilor incriminatoare, Donald Trump susține că ceea ce le-a arătat celor prezenți alături de el, nu erau documente clasificate, ci fragmente din articole de presă despre Milley și planurile militare pentru Iran. Trump pare că nu se poate abține. Trebuie să se laude cu statutul său și cu informațiile pe care le are, fără niciun motiv întemeiat, în afară de a-și satisface propriul ego.

Persecuții nesfârșite, acuzații lipsite de orice temei

Dacă adversarii lui Trump ar putea să se simtă fericiți că, în sfârșit, Trump a fost prins, același număr de oameni – și nu doar baza electoratului său, MAGA, – a obosit deja în fața persecuțiilor nesfârșite la care a fost supus fostul președinte.

Cel mai recent rechizitoriu are ceva substanță, dar multe dintre acuzațiile împotriva sa au fost complet lipsite de temei în cel mai rău caz, cum ar fi farsa cu amestecul Rusiei în alegerile câștigate. Fervoarea acuzațiilor, care nu au reușit în niciun fel să-l doboare pe Trump, au ridicat semne de întrebare și i-au făcut pe americani să creadă că acuzațiile împotriva lui Trump sunt, de fapt, motivate politic. Acest lucru este valabil mai ales în rândul alegătorilor republicani.

Un sondaj Reuters/Ipsos a constatat că 81% dintre republicanii auto-identificați au declarat că politica a stat la baza acuzațiilor aduse lui Trump în scandalul documentelor secrete, în timp ce Departamentul Justiției nu a făcut „niciun comentariu” în scandalul Joe Biden/ Hunter Biden. Devine evident că urletele constante de a-l arde pe rug pe Trump nu au făcut decât să-i sporească popularitatea.

Acuzațiile alimentează focul popularității lui Trump

Așa cum arată un articol recent, „cu cât democrații îl lovesc mai tare pe Donald Trump, cu atât crește el mai mult în sondaje”. Cel mai recent sondaj îl plasează pe Trump în fruntea lui Biden, cu unu până la patru puncte. Trump a vorbit despre creșterea în sondaje la conferința anuală a Coaliției pentru Credință și Libertate din Washington, D.C.

De asemenea, este de remarcat cantitatea de „scurgeri” audio care par să însoțească orice atac la adresa lui Trump. De la conversația sa tabu cu Billy Bush, despre cum pot fi prinse femeile „de p__y”, până la cea mai recentă înregistrare, tot ceea ce a spus Donald Trump pare să-și găsească drumul în presă, chiar și zece ani mai târziu.

În schimb, în mod suspect, nimic din cealaltă parte a culoarului nu pare să ajungă pe masa jurnaliștilor. Nici despre Bill și Hillary Clinton. Nici despre Obama. Nici vorbă despre Biden și familia sa. Și nu pentru că nu au schelete în dulap. Ci pentru că – surpriză, surpriză – nu par să fi fost înregistrați niciodată.

Democrații au scăpat basma curată după acuzații mult mai rele

Sapă destul de mult în trecutul cuiva și, în cele din urmă, vei găsi un schelet. Jurnaliștii din presa mainstream nu par să-şi pună lopețile la lucru cu atâta fervoare în stânga, ca în dreapta. Democrații au scăpat basma curată după acuzații mult mai rele, dar publicul nu a cerut sânge.

Între acoperirea dezechilibrată a mass-media și lesa liberă în care sistemul de justiție pare să țină partea stângă a culoarului, este greu să nu vezi părtinirea politică.