Acesta a precizat că în România, în ultimii 27 de ani, s-au produs schimbări profunde, chiar dacă oamenii nu le văd.

“Oamenii au uitat că duminica era zi lucrătoare, au uitat cozile imense, au uitat frigul din case, au uitat atâtea și atâtea. Au uitat cei opt sau nouă ani de după 1980, care au lovit industria până la anihilare, o industrie care se ridicase puternic”, a spus Vasilescu, precizând că are o imagine clară a perioadei de dinaninte de 1989. “Această industrie a crescut până în 1980. În perioada 1980-1989, din păcate industria a scăzut”, a explicat consilierul guvernatorului BNR.

Mai mult, Adrian Vasilescu i-a criticat și pe cei care au lăudat practica lui Nicolae Ceaușescu care în ultimii ani de viață a impus populației sacrificii enorme pentru a ajunge la zero cu datoria externă.

“Plata datoriei externe- fapt lăudat de mulți că am plătit datoria externă și că am rămas la zero, dar la ZERO am rămas și cu tot ce înseamnă înaintare pe cale economică. Această plată a datoriei externe a fost pentru România o TERAPIE DE ȘOC, pe care Polonia nu a avut-o și a făcut terapie de șoc după 1990, timp de nouă ani și au ridicat țara”, a explicat Adrian Vasilescu.  

Românii n-ar fi rezistat încă 10 ani de suferință

Adrian Vasilescu spune că România nu a greșit după 1990, când a ales o terapie graduală și nu o terapie de șoc, așa cum au făcut polonezi, care în urma sacrificiilor de după 1990 au reușit să ridice țara peste nivelul României, desi anterior Polonia era în urma noastră.

“Practic populația n-ar fi rezistat încă 10 ani de suferință, după terapia de șoc de dinaninte de 1989”, a spus Vasilescu.

“Cei care spun că România a greșit că nu a făcut terapia de șoc și a ales o terapie graduală greșesc. Eu spun că s-a mers bine cu terapia graduală. Nu aici este greșeala. În perioada 1990-2000, am avut trei plus patru ani de recesiune. Foarte mult. S-a dat garda jos în întreprinderi. Noi am moștenit 9 milioane de oameni activi, adică salariați, și doar 2,5 milioane de pensionari. Era un raport ușor de rezolvat. Nu a îndrăznit nimeni să încerce o echilibrare între banii din buzunare și mărfurile de pe piață. Ne-am trezit la un momendat cu 9 bani mărfuri la un leu în circulație pe piață. Asta a fost ceva groaznic. Aici a fost baza inflației teribile care s-a dus până la 300% în acei ani. Am avut două vârfuri de inflație: cel de 300% și unul de 150%, care au dus la o sărăcire cumplită a populației”, a spus oficialul BNR.   

 

Ce și-a dorit Ceaușescu și nu a reușit niciodată

Adrian Vasilescu a explicat că anul 2000 a fost unul de întoarcere. “Trebuia să batem palma cu UE pentru momentul în care România să intre, în acel an am trecut de la descreștere economică la creștere economică, și trecerea de la inflație la dezinflație. Toate acestea s-au produs în anul 2000. Un an crucial, de rezolvări importante în economia românească”, a menționat Vasilescu.

Potrivit lui, după 2000 au urmat șapte ani în care țara noastră a mers bine. “Au fost șapte ani de dezinflație și apoi a urmat 1 ianuarie 2007, momentul în care am devenit stat membru al UE”, a precizat Isărescu.  

Despre 2007 și 2008, oficialul BNR spune că, în cei doi ani, România a avut cele mai mari investiții realizate, rata investițiilor în PIB ajungând la 33-34%, un nivel pe care Nicolae Ceaușescu nu a reușit să-l atingă, cu toate sacrificiile impuse românilor.  

“Au fost doi ani, 2007 și 2008, cu investiții de 33-34%, rata investițiilor în PIB.
Așa ceva a visat Ceaușescu, dar niciodată nu a putut să realizeze. A ajuns abia la 28-29%, iar spre final abia la 25%, așa cum voiau cei pe care el îi numea – consumatoriști. Spunea că aceștia vor să consume valoarea adăugată a țării. Ceaușescu ar fi fost exaltat să facă așa ceva. Dar investițiile acelea, chiar dacă nu au fost în consum direct au fost cele mai multe în hale de consum. Ne-am trezit și cu datorii mari. Nu doar a țării, a firmelor, a băncilor. Toate astea au lovit puternic țara”, a explicat Adrian Vasilescu.  

Modelul polonez

Revenind la terapia de șoc la care au apelat polonezii, Adrian Vasilescu spune că aceștia au beneficiat de reducerea repetată a datoriei externe și nu au fost nevoiți să facă sacrificiile impuse românilor de regimul lui Ceaușescu.

“Acum vin foarte mulți teoreticieni si spun că noi de ce suntem în urma Poloniei. De ce polonezii s-au dus mai repede înainte decât noi. De ce polonezii au ridicat mai repede decât noi salariile. De ce au urcat standardul de viață înaintea noastră. Pentru că erau în urma noastră înainte de 1990. Erau în urma noastră, dar ei nu au avut parte de o terapie de șoc, cu plata datoriei la zero. Ei nici măcar nu și-au plătit datoriile. După schimbările care au venit după 1990, au avut parte de o reducere de datorii din partea comunității bancare internaționale, au avut-o și pe cea de-a doua reducere de datorii, au avut-o și pe a treia, și au rămas cu datoriile fructificate în perioada 1980-1989, și cu realizări importante care i-au ajutat să se ridice acolo unde s-au ridicat”, a mai explicat oficialul BNR.

Emisiunea integrală Capital LIVE poate fi urmărită aici: