Cele mai multe ferme de vaci din România au ca scop producţia de lapte, însă câţiva fermieri au sesizat potenţialul financiar pe care îl au bovinele din rasa Angus de carne.
Vitrele din rasa Black Angus, aduc profituri de zeci de mii de euro şi s-au adaptat perfect la clima noastră, iar carnea lor, alături de cea a vitelor argentiniene, ori japoneze, este foarte apreciată.
Un fermier din Alba a renunţat la vacile de lapte şi a decis să cumpere şase exemplare din rasa Angus, cunoscută pentru carnea marmorată şi fragedă, potrivit ştirileprotv.ro. Investiţia iniţială s-a ridicat la 15.000 de euro dar, după trei ani, a intrat pe profit. Pe 20 hectare de păşune la Șona, fermierul creşte acum 35 de vaci.
“Este un bussines de viitor, piaţa de desfacere este asigurată, viţeii prin contract sunt răscumpăraţi între 8 şi 12 luni cu preţuri între 2,5 euro şi 3 euro. Aceste vaci s-au adaptat foarte bine la clima noastră, rezista la o temperatură plus 35 -minus 25 de grade fără probleme.”, spune Cornel Folea, fermier.
Cornel Folea are un contract cu o firmă din Sibiu, unde livrează viţeii când aceştia trec de 350 de kilogram. Un kilogram de carne se vinde, în viu, între 3 şi 6 euro către procesator, iar subvenţia pe cap de animal este de 580 de euro. Când ajung la 3-400 de kilograme, tăuraşii se vând cu aproape 2,5 euro kilogramul.
La Oradea, şase tineri dintr-o comunitate mică de slovaci şi-au unit eforturile şi au făcut o fermă de vaci pentru carne. Afacerea e doar la început, dar vor să demostreze că pot face ceva într-o localitate în care peste 80% din tineri sunt plecaţi la muncă în străinătate. Tinerii au investit iniţial 18.000 de euro, au cumpărat la început doar 15 vaci, iar după 2-3 ani au ajuns la 40.
”Încercam să le creştem cum se cresc în afară, în libertate. Fără a fi ţinute în grajd. Le ţinem mai mult pe păşune. Nu-s pretenţioase.”, spune Ştefan Moldovan, administrator fermă.
Şi totuşi unii experţi în gastronomie spun că preferă vita Black Angus, crescută pe păşunile din Scoţia sau vita argentiniană pentru că hrana din ţările de baştină este mai bogată în elemente nutritive.
Din cauza numărului mic de abatoare, această carne nu se găseşte în cantităţi mari pe piaţa internă, este şi mult mai scumpă, întrucât cele mai multe exemplare mature ajung la export.