Consiliul de Miniştri al UE a trecut la reformarea sectorului vitivinicol. Bruxelles-ul doreşte să limiteze intervenţia statelor şi să liberalizeze progresiv piaţa. Iar România trebuie să îşi reînnoiască urgent plantaţiile.
Principala măsură de reformă o reprezintă pachetele financiare naţionale alocate statelor Uniunii, bani destinaţi – între multe altele – restructurării şi modernizării plantaţiilor, promovării vinurilor pe terţe pieţe, dar şi inovării; de asemenea, este interzisă cofinanţarea de către stat pentru acest sector. România va primi de la bugetul UE o alocaţie anuală în cuantum fix, de 42 de milioane de euro, pentru următoarele cinci campanii viticole. „Este o sumă considerabilă, pentru că s-a plecat de la circa 35 de milioane de euro, cât trebuia să i se aloce României pe criterii de suprafaţă şi de capacitate de absorbţie“, afirmă Emil Dumitru, consilier juridic la Oficiul Naţional al Viei şi Vinului (ONVV). Suma a fost negociată direct cu Comisia Europeană, prin intermediul Ministerului Agriculturii, de către Organizaţia Naţională Interprofesională Vitivinicolă (ONIV) şi de Patronatul Naţional al Viei şi Vinului.
„Fiecare stat membru poate să îşi bugeteze aceste sume în funcţie de nevoi. Până la 30 iunie, România va înainta către Comisia Europeană o bugetare pe cinci ani, cu previziuni pe suprafeţe şi ce măsuri vrem să accesăm“, afirmă Dumitru.
Circa 80% din pachetul naţional va fi destinat restructurării şi reconversiei plantaţiilor de viţă de vie, conform lui Petre Călin Mocanu, directorul executiv al ONIV; în ordinea priorităţilor urmează promovarea vinurilor româneşti pe pieţe terţe (extracomunitare), dar şi asigurarea recoltelor; în această privinţă, ONIV desfăşoară în prezent negocieri cu mai mulţi asigurători. „O altă măsură, care priveşte utilizarea mustului concentrat şi a mustului concentrat rectificat, va absorbi în jur de două milioane de euro anual“, completează Emil Dumitru; acest ajutor poate fi plătit în forma sa actuală pentru o perioadă de patru ani, după care aceste cheltuieli se pot transforma în plăţi decuplate pentru producătorii de struguri.
Reforma mai prevede restructurarea rapidă a sectorului vitivinicol prin introducerea unui sistem voluntar de defrişare pe o perioadă de trei ani, ca alternativă pentru producătorii care nu pot face faţă concurenţei, dar şi pentru eliminarea surplusului şi a vinului necompetitiv. Producătorii care vor alege să îşi desţelenească o parte din suprafeţele plantate cu viţă de vie (sau chiar toată plantaţia, dacă doresc) vor încasa în compensaţie o aşa-numită „primă de abandon definitiv“, în valoare de circa 7.100 de euro la hectar, care va scădea progresiv pe o perioadă de cinci ani. „Cred că defrişarea voluntară va fi o problemă pentru România“, afirmă Dumitru. „Există nişte criterii pe care mulţi viticultori din România nu le îndeplinesc – este vorba de demonstrarea, cu declaraţii de recoltă pentru ultimii doi ani, că parcelele respective au şi produs.“
Reconversia viilor este o problemă serioasă pentru România. „Din 1990 până în 2006, ritmul plantărilor a fost deosebit de scăzut, cred că este vorba de suprafeţe între 200 şi 500 de hectare“, spune Dumitru. „Înainte de 1989, în România se replantau cam 10.000-15.000 de hectare pe an, circa 10% din suprafaţa totală se reînnoia“, completează Mihai Patic, directorul general al ONVV. „În 2007 s-au replantat 3.387 de hectare, ceea ce e bine, pentru că nu mai întâlnim o asemenea cifră decât în 1996, când s-au replantat 4.018 hectare.“ Conform oficialilor ONVV, ţinta este de reconversie sau restructurare a circa 5.000 de hectare anual, 25.000 în total. „Vor mai fi încă 10.000 de hectare, cel puţin, în Planul Naţional de Dezvoltare Rurală, unde nu sunt eligibile decât plantaţiile de viţă de vie care au ajuns la finalul ciclului de producţie“, declară Dumitru. „În final, vom avea probabil cam 100.000 de hectare premium, care vor produce vinuri cu denumire de origine controlată. În momentul de faţă, avem cel puţin 30.000 de hectare de acest tip.“
Costurile de reconversie şi restructurare vor fi acoperite prin pachetul naţional alocat de UE în proporţie de aproximativ 60%, conform lui Mihai Patic. „Un hectar costă cam 22.000-24.000 de euro, de la defrişare, pregătirea terenului şi înfiinţarea plantaţiei până la întreţinerea acesteia pe parcursul următorilor trei ani. Anual se mai dau câte 600 de euro pentru pierderea de recoltă, timp de trei ani“, explică acesta.
Printre alte noi măsuri de reformă se numără abrogarea subvenţiilor pentru distilarea de criză (o metodă de eliminare din circuit a surplusului de producţie folosită de unele state) şi pentru distilarea alcoolului alimentar, care vor scădea progresiv, urmând să dispară la sfârşitul campaniei 2011-2012. Până în 2016, vor fi desfiinţate şi restricţiile asupra drepturilor de plantare. La nivel naţional, aceste drepturi pot fi menţinute până în 2018. În ceea ce priveşte etichetarea, aceasta va fi mai simplă şi va cuprinde informaţii privind indicaţiile geografice, soiul şi anul recoltei.
FINANŢARE
Viticultorii pot solicita fonduri europene de până la 8.775 de euro pe hectar pentru reamplasarea plantaţiilor sau pentru schimbarea soiurilor cu unele mai productive. Suprafaţa minimă pentru care se acordă ajutor este de jumătate de hectar, iar culturile de viţă de vie pentru struguri de masă nu beneficiază de aceste ajutoare. Planurile de restructurare a plantaţiilor trebuie depuse până la 10 iunie a.c., la direcţiile agricole.
Pentru modificarea distanţei de plantare dintre rânduri, în vederea mecanizării, se acordă 1.500 de euro pe hectar, iar pentru defrişarea terenului, plantarea şi instalarea tutorilor, viticultorii primesc 8.400 de euro pe hectar, pentru viţele altoite certificate.
VINUL EUROPEAN
În UE există peste 2,4 milioane de producători de vin, care deţin 3,6 milioane de hectare de teren, ceea ce reprezintă două procente din suprafaţa agricolă a spaţiului comunitar. Producţia de vin a reprezentat în 2006 cinci procente din valoarea totală a producţiei agricole europene.
În ultimii zece ani, importurile UE din restul lumii au crescut cu 10% pe an, în timp ce exporturile au înregistrat doar o uşoară creştere. Tendinţele actuale arată că surplusul de vin de pe piaţa europeană va atinge 15% din producţia anuală până în 2010-2011. UE cheltuie anual circa o jumătate de miliard de euro pentru a elimina producţia excedentară.
«În loc să irosim fondurile pentru a scăpa de excedent, reforma ne va permite să ne concentrăm asupra concurenţei şi recâştigării cotelor de piaţă.»
Mariann Fischer Boel, comisar european pentru agricultură
BUGET COMUNITAR
1,4 miliarde de euro pe an reprezintă bugetul UE pentru sectorul vinului în intervalul 2009-2015. Din această sumă, cea mai mare pondere este alocată pachetelor naţionale (78%).
Capital – Editia nr. 20, data 21 mai 2008
