Vlad Alexandrescu s-a născut pe 22 iunie 1965, la Bucureşti, fiind fiul arheologului Petre Alexandrescu şi al Mariei Alexandrescu Vianu, arheolog şi istoric al artei antice, fiică a criticului şi istoricului literar Tudor Vianu.

Vlad Alexandrescu a fost ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Marele Ducat de Luxemburg între anii 2006-2011 – în perioada în care oraşele Sibiu şi Luxemburg au deţinut titlul de Capitală culturală europeană, mai precis în anul 2007 -, iar, din anul 2012, este coeditor al Journal of Early Modern Studies, revista Centrului de cercetare "Fundamentele Modernităţii Europene" al Universităţii din Bucureşti, al cărui director este din 2001.

Între anii 1998 – 2000 şi 2003 – 2005, a fost preşedinte al Asociaţiei cercetătorilor francofoni în ştiinţe umane din Bucureşti.

Domeniile sale de competenţă cuprind istoria ideilor (secolele XVI – XVIII), literatură franceză, pragmatică şi filosofia limbajului şi hermeneutică, potrivit unui document publicat pe site-ul unibuc.ro.

În 2014, şi-a susţinut teza de abilitare în filologie, la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi.

Este licenţiat în filologie, specialitatea franceză şi germană, la Universitatea din Bucureşti, în 1989. În anul 1991, a obţinut diploma de studii aprofundate în ştiinţele limbajului (sciences du langage), la Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales din Paris, iar, în 1995, titlul de doctor în ştiinţele limbajului, cu menţiunea "Summa cum Laude", la aceeaşi instituţie de învăţământ, sub îndrumarea profesorului Oswald Ducrot.

Din 2000, este conferenţiar la catedra de limba şi literatura franceză a Universităţii din Bucureşti, unde predă cursuri, la nivel de licenţă şi master, de filosofia limbajului (pragmatică şi teoria enunţării), filosofii ale modernităţii, cursuri speciale pe autori ca René Descartes, Blaise Pascal, literatură şi cultură franceză a secolului al XVII-lea.

Începând cu anul 2011, este conferenţiar invitat la Centrul de Studii asupra Imaginii (CESI), Universitatea din Bucureşti şi Universitatea de Arhitectură, unde predă un curs de filosofii ale modernităţii, la nivel de master.

A fost distins cu premiul Pierre-Georges Castex al Academiei de Ştiinţe Morale şi Politice din Paris, în 2013, şi cu premiul Nicolae Bălcescu al Academiei Române, în 2014.

Vlad Alexandrescu este membru în mai multe societăţi ştiinţifice, printre care se numără The Warburg Institute, Londra (2005), Centro Interdipartimentale di Studi su Descartes e il Seicento dell'Università
del Salento, Lecce (2005), Asociaţia română de istorie a religiilor (2002) şi Société d'étude du dix-septième siècle, Paris (1998), dar şi al Grupului pentru Dialog Social din Bucureşti.

Numele lui Vlad Alexandrescu este legat şi de numeroase lucrări de specialitate, precum "Nature et Surnaturel. Philosophies de la nature et métaphysique aux XVIe – XVIIIe siècles", Zürich şi New York (2010), "Branching Off: The Early Moderns in Quest for the Unity of Knowledge", Bucureşti, Zeta Books (2009), "Esprits modernes. Études sur les modèles de pensée alternatifs aux XVIIe – XVIIIe siècles", apărută la Editura Universităţii din Bucureşti, "Vasile Goldiş" University Press (2003), "Pragmatique et Théorie de l’énonciation. Choix de textes", Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti (2001), "Autour de Descartes", Bucureşti (1998), şi "Le paradoxe chez Blaise Pascal", Berna (1996).