În act se arată că satele şi ţiganii, ce s-au împărţit atunci, „au fost de moştenire şi de strămoşie, vechi şi drepte averi”, date de jupân Neagoe ban Strehăianu fiilor săi, „în zilele lui Vlad voievod Călugărul”.
Din „aceste averi de la patru fraţi”, partea lui Barbu banul „a miluit-o el la slugile lui, care i-a slujit şi a dat din ele şi a dăruit la sfânta mănăstire de la Bistriţa. Iar câte au rămas, le-a dat fraţilor săi, pentru că Barbu ban a fost sterp”.
Partea lui Danciu Gogoaşe comis a fost pierdută de fiul său Drăghici, care „s-a ridicat domn la Ţarigrad… şi a închinat toată partea lui şi a tatălui său turcilor.
Iar domnul care a fost atunci în Ţara Românească a adunat pe toţi boierii lui, de i-a trimis la cinstita Poartă, de s-au pârât cu el şi l-au pierdut acolo.
Iar apoi, de vreme ce au venit acei boieri de la Poartă, domnul lor i-a întrebat care ce a cheltuit. Aşa a prădălnicit şi a luat partea lui Danciu Gogoaşe, de a împărţit-o acelor boieri pentru cheltuială; fiecare boier, cât a cheltuit, atât a luat”.
Domnul nenumit din pasajul de mai sus, în vremea căruia s-a ridicat Drăghici, a fost Vlad Înecatul.
Ridicarea lui Drăghici s-a petrecut între 18 august 1530, data luptei de la Viişoara, şi 4 octombrie acelaşi an.
Drăghici a fost spânzurat la Ţarigrad de Şerban banul, ginerele lui Radu Craiovescu, deci de vărul său prin alianţă.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul istoric
