Dependenţa industriei alimentare de materiile prime din import este una dintre problemele care, dacă nu va fi rezolvată, va genera în permanenţă dezechilibre pe piaţa românească. Însă pentru acest lucru e nevoie ca agricultura să fie bazată pe exploataţii mari, atât în zootehnie, cât şi în producţia de cereale, legume şi fructe. Acest lucru nu îl spune un politician sau un reprezentant al fermierilor, ci Alexandru Vlad, directorul general executiv al Selgros Cash&C
Dependenţa industriei alimentare de materiile prime din import este una dintre problemele care, dacă nu va fi rezolvată, va genera în permanenţă dezechilibre pe piaţa românească. Însă pentru acest lucru e nevoie ca agricultura să fie bazată pe exploataţii mari, atât în zootehnie, cât şi în producţia de cereale, legume şi fructe. Acest lucru nu îl spune un politician sau un reprezentant al fermierilor, ci Alexandru Vlad, directorul general executiv al Selgros Cash&Carry, parte a grupului german Rewe, unul dintre cei mai importanţi retaileri de pe piaţa românească.
capital.ro: Cum puteţi descrie, printr-o privire de ansamblu, retailul în 2009?
Alexandru Vlad: Anul 2009 a fost un an al schimbării direcţiei, un an în care trendul ascendent din ultimii 7 ani s-a frânt. A fost un an în care piaţa produselor alimentare a stagnat, iar piaţa produselor nealimentare a căzut. În special în cazul produselor nealimentare, e vorba şi de o reţinere a consumatorilor în a-şi mai cumpăra obiecte noi, îmbrăcăminte nouă de care nu au neapărată nevoie. E vorba şi de scăderea preţurilor pe nealimentare, astfel încât trebuie să vindem mai multe bucăţi pentru a ajunge la cifra de afaceri pe non-food pe anii precedenţi. E vorba de politicile restrictive de creditare ale băncilor. E vorba, însă, şi de câştiguri mai mici ale clienţilor. Toate aceste cauze au dus la o scădere diferenţiată de la grupă la grupă de marfă.
capital.ro: Au fost şi segmente din piaţa alimentară care au scăzut?
A.V.: Nu au fost segmente care să scadă, ci s-a schimbat ponderea. În fiecare grupă alimentară asistăm la o dispariţie a produselor de nivel mediu de preţ. Produsele premium s-au păstrat, iar produsele entry level au crescut, trend susţinut de cei care cumpărau până acum produse de nivel mediu de preţ şi s-au orientat către primul nivel de preţ. Lumea nu mai caută marca, începe să se axeze mai mult pe preţ, căutând cel mai ieftin produs din acea gamă.
capital.ro: Cum vedeţi lucrurile în 2010?
A.V.: Din păcate, cred că 2010 va fi un an uşor mai rău decât 2009, probabil că revigorarea economică o vom vedea în 2011.
capital.ro: Şi în cazul retailului alimentar se va întâmpla la fel?
A.V.: Va fi diferenţiat. Oricum, toată lumea suferă pe timp de criză, însă anumite segmente suferă mai mult decât altele. Cred că marii câştigători vor fi magazinele de tip hard discount. Au costuri de operare mici, au un sortiment mic, cu cost al stocului mic, însă toate produsele sunt de primul nivel de preţ, cu rotaţii mari.
Producătorii români au de pierdut din avansul discounterilor
capital.ro: Ce implicaţii are această tendinţă în piaţă, faţă de producătorii români şi ceilalţi retaileri? Vor fi repoziţionări pe piaţă?
A.V.: O să existe o schimbare atât la nivelul retailerilor, cât şi la nivelul producătorilor. Faţă de restul formatelor (supermarket, hipermarket, cash&carry), marile lanţuri de hard discount tind să aibă o sortimentaţie omogenă în toate ţările în care activează, astfel încât, din păcate, colaborarea cu furnizorii autohtoni va fi mult diminuată în cazul hard discountului faţă de celelalte formate.
capital.ro: Spuneţi că e posbil ca furnizorii autohtoni de alimente să aibă acces limitat la piaţa de desfacere faţă de cum aveau în trecut?
A.V.: Exact. Mai este însă şi posibilitatea, optimistă, în care reuşesc să încheie contracte de furnizare pentru toate ţările în care activează acel lanţ. Dacă nu, prezenţa lor în acel lanţ va fi greu de realizat. E o altă politică faţă de retailerii care au sortimentaţie completă.
capital.ro: Ce se va întâmpla cu hipermarketurile, încă formatul cel mai preferat al românilor în materie de cumpărături?
A.V.: Probabil că românii vor fi ceva mai selectivi şi vor alege mai mult sortimentul şi mai mult preţul în detrimentul plăcerii de a merge la cumpărături. E adevărat că multe lanţuri de magazine au venit şi cu o publicitate agresivă, însă cred că clientul o să compare mult mai atent acum sortimentul şi preţurile din fiecare lanţ de magazine.
Retailerii care vor să mai intre în România îşi asumă un mare risc
capital.ro: Referitor la numărul multinaţionalelor din retail prezente în România, credeţi că vom mai asista la fuziuni şi achiziţii în retail în acest an?
A.V.: E greu de spus dacă vor mai fi fuziuni. Este adevărat însă că pentru a creşte organic şi pentru a-ţi mări cota de piaţă într-un ritm alert altfel decât prin fuziuni este, pe termen scurt, cvasi-imposibil. Cei care au planuri de a deveni lideri de piaţă sau pentru a urca în acest top vor trebui să se gândească şi la fuziuni sau achiziţii.
capital.ro: Cum comentaţi faptul că sunt retaileri internaţionali care încă vor să intre pe piaţa românească?
A.V.: În privinţa numărului retailerilor din România, părerea mea este că piaţa este saturată. Să nu uităm că mulţi dintre cei care au intrat pe această piaţă in ultimii 5 ani sunt doar la începutul expansiunii. Dacă toţi aceştia îşi vor fi realiza ţelul expansionist, atunci România va fi o piaţă hipersaturată. Cred că lanţurile de retail care vor să mai intre pe piaţa românească îşi asumă un mare risc acum.
capital.ro: Spuneţi că o parte din actualii jucători vor fi nevoiţi să plece?
A.V.: Nu cred că dintre marii jucători multinaţionali va fi nevoit vreunul să părăsească piaţa, spun doar că acei jucători care vor să îşi mărească cota de piaţă vor trebui să facă oferte suficient de atractive pentru a putea, prin fuziuni, să-şi crească afacerea.
Românii se pricep la retail, dar uită de finanţe
capital.ro: Ce părere aveţi despre antreprenorii români care au dezvoltat afaceri în retailul alimentar? De ce nu au putut să fie şi românii competitivi în retailul alimentar?
A.V.: Românii fac în unele domenii business competitiv, nu însă în segmentul bunurilor alimentare. Este greu de spus de ce au ajuns la faliment lanţurile de bunuri alimentare cu capital românesc. Bănuiesc însă că lichidităţile lor nu a fost direcţionate numai spre business-ul alimentar, ci a fost folosit şi în alte domenii şi atunci bineînţeles că, mizând pe o creştere constantă a pieţei, fiecare mişcare în sens invers a dus la o ruptură. Este surprinzător însă cât de bine au reuşit să îşi construiască formatele de magazine şi cum au reuşit să îşi creeze sortimentul. Ce le-a lipsit însă, a fost un director financiar prudent.
capital.ro: Credeţi că e bine ca într-o ţară retailul alimentar să fie controlat aproape în totalitate de companii multinaţionale?
A.V.: Nu cred că este atât de importantă provenienţa capitalului. Bineînţeles, ca şi român, mi-ar plăcea să văd şi jucători români cu capital românesc care să activeze pe piaţa asta, însă consider că cel mai important pentru consumator este cât de variată este oferta. Concurenţa acerbă, deşi este neplăcută pentru jucători, este benefică pentru clientul acelor magazine. România este un exemplu în sensul ăsta. Dacă vă uitaţi la cifrele de inflaţie din ultimii ani, veţi vedea că întotdeauna retailul a dus la o scădere a inflaţiei. Cei care au jucat un rol de a creşte acest indicator au fost utilităţile, adică exact acele pieţe pe care avem monopoluri sau oligopoluri. Dacă şi acolo ar fi existat concurenţa din comerţ, probabil că cifrele macroeconomice arătau altfel.
capital.ro: Când credeţi că vor putea românii să aibă pe masă preponderent produse alimentare fabricate în România, cu materii prime din România?
A.V.: Aici sunt două aspecte. Produse alimentare fabricate în România sunt aproape în toate segmentele. Produse alimentare cu materie primă din România, aici problema este ceva mai încurcată. Din 1991 am pus pe butuci infrastructura agricolă. Ea trebuie reconstruită pentru că asta este şansa României. Este un slogan pe care îl spun mulţi, însă în care eu cred cu tărie. Atâta timp cât o să reuşim să refacem infrastructura agricolă, România are şansa de a deveni în estul Europei ceea ce Spania şi Olanda sunt în vestul Europei – o piaţă care poate să aprovizioneze alimentar şi vecinii săi.
capital.ro: Ce credeţi că ar putea fi făcut în acest domeniu pentru a putea fi schimbate lucrurile în direcţia pe care o indicaţi?
A.V.: Trebuie create exploataţii agricole pe suprafaţă mare, indiferent de forma de proprietate. E adevărat că au existat tentative şi mai sunt câţiva antreprenori români care în mod lăudabil au investit în acest domeniu, însă cu o floare nu se face primăvară. Va trebui creat un sistem care să formeze, atât în agricultură, cât şi în zootehnie, exploataţii mari. Dacă nu se va realiza lucrul ăsta, o să fim în continuare dependenţi de materia primă din import, şi atunci o să ne uităm pe cursul leu/euro pentru a vedea cât plătim pe salam sau pe brânză.
Trebuie să evităm acest lucru. Uitaţi-vă în Europa ce s-a întâmplat în aceşti ultimi 3 ani! Ţările care au trecut cel mai bine prin criză au fost cele care au reuşit să-şi acopere necesităţile prin producţia proprie. Germania sau Polonia sunt ţări în care aproape că nu s-a simţit criza, iar ţările care au crescut altfel decât prin creşterea producţiei interne, cum ar fi ţările balcanice sau cele din fosta Uniune Sovietică, au căzut imediat şi au resimţit semnele de dezechilibru economic.
capital.ro: Şi credeţi că marile exploataţii agricole vor fi parteneri de negociere mai buni pentru marile reţele de retail?
A.V.: Dacă este vorba de legume şi fructe, cu siguranţă. Ei ar fi partenerii care ar elimina importurile. Trebuie să se înţeleagă că marile lanţuri nu au nevoie de legume şi fructe doar 2 luni sau 4 luni pe an, ci au nevoie de o sortimentaţie constantă 12 luni pe an. Dacă acest lucru ar putea fi asigurat de către un furnizor care produce în România, cu siguranţă am putea pune bazele unei colaborări mult mai benefice decât cu cei cu cei care asigură necesarul de legume şi fructe în lunile de iarnă preponderent din import.
În ceea ce priveşte producţia de cereale şi cea agricolă, fără legume şi fructe, antreprenorii ar fi partenerii procesatorilor români care nu ar mai fi obligaţi să îşi importe materia primă cu riscul valutar aferent, ci ar putea să se înceapă şi să se termine acest lanţ alimentar în România. De fapt asta este problema cronică pe care o are România şi dacă nu o să o rezolve, nu o să-şi rezolve nici problemele de necompetitivitate externă.
Codul de bune practici i-a dezamăgit şi pe producători
capital.ro: Ce s-a mai întamplat cu legea pe baza Codului de bune practici pentru produse alimentare?
A.V.: Noi ne-am spus punctul de vedere, el a fost ignorat într-un mod mai puţin profesionist. Între timp am înţeles că şi asociaţiile producătorilor au semnalat că legea, în actuala ei versiune, este şi absurdă, şi inaplicabilă şi că ei au cerut modificarea ei în Parlament. Bineînţeles că e un lucru pe care noi nu putem decât să îl sprijinim pentru că noi am spus încă de la început că legea, în actuala ei formă, este cel puţin ciudată.
capital.ro: Care sunt efectele vizibile ale acestei legi după ce a fost adoptată?
A.V.: Vă dau un exemplu. Aveam un termen de plată negociat cu furnizorul, să zicem de 25 de zile. Acum termenul de plată pentru acea categorie de produse, prin lege, este de 12 zile. Ce se întâmplă? Eu comand mai puţin, pentru că nu risc nici să-mi deteriorez cash-flow-ul, nici să creez suprastocuri. Comand şi mai des, iar procesatorul are costuri logistice mai mari pentru că îmi aduce jumătate din cantitate sau mai puţin de jumătate mai des. Nu vine de trei ori pe săptămână, vine în fiecare zi. Această lege a creat o distorsiune în piaţă de care nu beneficiază nimeni. Bineînţeles că el va încerca, în mod până la urmă normal, să-şi recupereze aceste costuri logistice excedentare faţă de calculaţia lor normală cumva…
capital.ro: Dacă prodcătorii români de alimente vor creşte preţurile pe viitor, dintr-un anumit motiv, veţi accepta majorarea preţurilor sau veţi apela la importuri?
A.V.: Depinde de la lanţ la lanţ, depinde de la producător la producător. Încercăm să avem cel mai bun sortiment la cele mai bune preţuri. În cazul în care există o competiţie acerbă pe acea piaţă şi avem variante mai ieftine, bineînţeles că nu vom accepta acea mărire de preţ. Dacă acea variantă nu există, nu ne rămâne altceva de făcut.
Preţul terenurilor nu a scăzut încă la nivelul dorit de retaileri
capital.ro: Ce viitor vedeţi pentru formatul cash&carry în România?
A.V.: Este greu de spus. Piaţa cash&carry este saturată. Loc de foarte multă expansiune nu mai este.
capital.ro: În cazul Selgros, veţi continua extinderea în 2010?
A.V.: Da. Avem negocieri care nu s-au concretizat pentru că încă piaţa imobiliară nu se mişcă, în sensul că preţurile au îngheţat undeva la un nivel la care rămân inaccesibile pentru marile lanţuri comerciale. Pentru un dezvoltator care construieşte 14 etaje, preţul pe metru pătrat se calculează altfel decât pentru un retailer care construieşte pe un singur nivel. De asemenea, avem nevoie de suprafeţe considerabile. Nu se poate plăti un preţ pe metru pătrat care nu asigură o amortizarea investiţiei între 8 şi 10 ani. Dezvoltarea noastră, cât şi a celorlalte mari reţele, o să ţină de revenirea la un nivel sănătos si acceptabil al preţului terenurilor şi bineînţeles de obţinerea într-un timp rezonabil a avizelor şi autorizaţiilor.
capital.ro: Să înţeleg că veţi continua extinderea, dar nu ştiţi dacă veţi mai deschide magazine în 2010 sau nu.
A.V.: Suntem în negocieri avansate pentru un număr de terenuri, dar, dacă ele se vor concretiza sau nu, este prematur să spunem. Suntem interesaţi să ne extindem în toate marile oraşe şi marile aglomeraţii de peste 200.000 de locuitori în care nu suntem încă prezenţi.