Din câte se pare, în această campanie a sa de slăbire a NATO, Putin a obținut deja două victorii semnificative. Cel puțin așa reiese din comentariul publicat de site-ul TheBulwark. 

Cele două victorii ale lui Putin

Prima victorie a fost în Franța, unde Marine Le Pen, simpatizantă a lui Putin, a reușit o performanță, intrând în turul al doilea al alegerilor prezidențiale din Franța cu contracandidatul său, Emmanuel Macron. Ea a anunțat că, dacă va câștiga, va retrage Franța din structura de comandă a NATO.

Cealaltă victorie s-a înregistrat în Statele Unite, unde 63 de congresmani republicani au votat împotriva unei rezoluții de sprijin pentru NATO. Votul din 5 aprilie, este un soi de avertisment. Putin poate pierde războiul în Ucraina, dar câștigă teren în Congresul SUA. În urmă cu trei ani, 22 de republicani ai Camerei au votat împotriva legislației pro-NATO. Acum, acest număr aproape s-a triplat.

„Aripa pro Putin”din Conngresul SUA, formată din republicani care susțin propaganda rusă, reprezintă o mică parte din publicul țintă al Kremlinului din Congres. Lor li se adaugă și alte voci ale unor izolaționiști și ale unor politicieni de dreapta care susțin că SUA nu ar trebui să-și facă griji pentru granițele nimănui până când nu le „asigurăm” pe ale noastre. Această coaliție însumează peste 20 de parlamentari.

Întoarcerea republicanilor împotriva NATO, deosebit de îngrijorătoare

Întoarcerea republicanilor împotriva NATO este deosebit de îngrijorătoare, întrucât Congresul a fost avertizat, în mod repetat, asupra obiectivului lui Putin de a sparge alianța. După ce un raport al serviciilor de informații americane a confirmat că Rusia a intervenit în alegerile prezidențiale din SUA, din 2016, Comisia pentru Afaceri Externe a Camerei a organizat o audiere pe acest subiect.

Analişti şi foşti oficiali americani au arătat că Rusia finanțează propaganda din Occident pentru a „fractura securitatea aliaților, a alimenta neîncrederea publicului faţă de instituţiile democratice şi a discredita structurile NATO care apără Europa”.

În următorii doi ani, presa americană, și nu numai, a scris despre temerile din Europa cu privire la amenințările președintelui Donald Trump de a retrage trupele americane de pe continent sau chiar de a abandona aliații NATO.

În ultimii ani, Congresul SUA a fost martor al mai multor dovezi ale operațiunilor Rusiei de sabotare a NATO. În 2019, Departamentul de Justiție a publicat Raportul Mueller. Acesta detalia modul în care Rusia a făcut lobby împotriva Alianței pe lângă oamenii care făceau parte din echipa de campanie a lui Trump, dar și modul în care echipa sa de campanie s-a îndepărtat de „cadrul NATO”.

De ce republicanii au votat anti- NATO?

Unii dezaprobă pe față alianța. „NATO este o relicvă a Războiului Rece”, a declarat congresmanul republican Thomas Massie. „De ce ar trebui americanii să plătească pentru apărarea Europei?”, s-a întrebat el.

Alții cred că SUA ar trebui să se ferească de angajamente excesive. „Nu ar trebui să spunem că sprijinul nostru pentru NATO este necondiționat”, susține și congresmanul Warren Davidson.

Alții însă s-au plâns că rezoluția pro NATO amenință suveranitatea americană.

Aceasta este o denaturare bizară. Rezoluția arată că NATO a fost „întemeiată pe principiile democrației, libertății individuale și ale statului de drept”. Aceste cuvinte se regăsesc în tratatul fondator al alianței. Rezoluția a cerut și „sprijin neclintit pentru poporul Ucrainei” și a susținut un proiect, propus de democrați și republicani, pentru a sprijini „capacitatea NATO de a consolida instituțiile democratice din țările membre, partenere și candidate ale NATO”.

Dar unii republicani care s-au opus rezoluției și-au exprimat ostilitatea față de Europa. Warren Davidson a precizat că „angajamentele globale” față de acordurile privind clima, domeniul bancar și alte probleme forțează SUA să adopte „sistemul inferior” al „europenilor”. Un alt congresman a pretins că NATO, împuternicită astfel de rezoluția Camerei, îi va supune pe americani „neomarxismului de stânga care, din păcate, pătrunde acum în cea mai mare parte a Europei de Vest”.