Decizia președintelui Vladimir Putin de a invada Ucraina a produs, până acum, contrariul a ceea ce urmărea. În loc să adâncească fisurile politice din Occident, invazia lui Putin a sudat și mai bine liderii și populațiile majorității statelor din Europa și a încurajat extinderea NATO.
Vladimir Putin pare să fi crezut și că va fi relativ simplu să captureze capitala Ucrainei și să răstoarne guvernul ucrainean. În schimb, armata rusă a pierdut bătălia pentru Kiev, iar Putin nu a avut o paradă de Ziua Victoriei, pe 9 mai, așa cum și-ar fi dorit.
Putin nu face nici el excepție
Aceste înfrângeri, pe lângă moartea a mii de soldați ruși, i-au forțat pe generalii lui Putin să schimbe strategia din Ucraina și să-și concentreze atacurile asupra estului și sud-estului țării – zone care sunt mai mult rusești din punct de vedere lingvistic și etnic.
Primele rezultate ale campaniei de preluare a controlului în estul Ucrainei au fost dezamăgitoare pentru Putin. Încă o dată, resentimentele civililor ucraineni și eficiența armatei ucrainene au arătat că planurile Moscovei nu au avut rezultatul scontat, scrie The Conversation.
Majoritatea deciziilor unor lideri se bazează pe o combinație de calcule raționale și mentalități greșite. Iar Putin nu face excepție.
Una din convingerile-cheie ale președintelui Putin este că rușii și ucrainenii sunt un singur popor. Pornind de aici, el a anticipat în mod greșit că soldații ruși vor fi bineveniți în Ucraina.
Spre Rusia sau spre Europa?
După destrămarea Uniunii Sovietice, Ucraina a observat diferențe regionale notabile în nivelurile de sprijin pentru candidații pro-ruși față de cei pro-occidentali când au avut loc alegeri prezidențiale. Acest model a reflectat realitatea conform căreia mulți locuitori din estul și din sudul Ucrainei se considerau atașați profund din punct de vedere cultural și politic cu Rusia. Cei din vest aveau tendința de a se identifica cu Europa, mai mult decât cu Rusia.
Încă de la sfârșitul anilor 1990 și începutul anilor 2000, cercetătorii în științe sociale au subliniat modul în care populația Ucrainei, în ansamblu, se consideră legată de Rusia. În același timp, începea să se nască o identitate națională ucraineană discretă.
Acest proces s-a accelerat în 2013 și 2014, când președintele rus al Ucrainei, Viktor Ianukovici, a ales să semneze un acord cu Uniunea Economică Eurasiatică condusă de Rusia. Decizia lui Ianukovici a stârnit proteste masive, care l-au forțat pe președintele ucrainean să părăsească țara. Acțiunile ulterioare ale lui Putin de a ocupa Crimeea și de a sprijini activitățile separatiste din regiunea Donbas au accelerat slăbirea atașamentului țării față de Rusia și dorința ucrainenilor de a privi spre Occident.
Volodymyr Kulyk, unul dintre cei mai importanți cercetători despre identitatea ucraineană, scria în 2016 că linia neclară care îi despărțea pe cei care s-au identificat cu Occidentul de cei care susțin legăturile strânse cu Rusia „s-a deplasat mai mult spre est” după 2014.
Politologul Elise Giuliano, specialist în politica identității, a oferit dovezi în 2018 că majoritatea etnicilor ruși din Donbas nu a sprijinit acțiunile separatiștilor pro-ruși care vor să se separe de Ucraina.
Cea mai importantă schimbare de după 2014
Sprijinul tot mai mare după 2014 în întreaga Ucraină pentru o identitate națională civică globală – bazată mai degrabă pe cetățenia ucraineană decât pe identitatea etnică – a fost cea mai importantă schimbare. A oferit un mijloc de a uni etnicii ucraineni și etnicii ruși din Ucraina.
Acțiunile agresive ale lui Putin în anii care au precedat invazia din 2022 i-au convins pe vorbitorii de limba rusă din estul și sudul Ucrainei să se considere, în primul rând, ucraineni.
Atacurile pe care Putin le-a declanșat în primăvară nu vor face decât să accelereze acest proces. Timpul și puterea militară necesare rușilor pentru a câștiga controlul asupra Mariupolui sunt simbolice pentru luptele pe termen scurt și problemele pe termen lung ale Rusiei în această zonă a Ucrainei.
În măsura în care ucrainenii și rușii din Ucraina se văd ca un singur popor, o fac din ce în ce mai mult ca parte a unei identități naționale ucrainene multietnice, ancorată de cetățenia comună și de dragostea față de o țară pe care forțele lui Putin continuă să o asalteze.