Duma rusă a adoptat o rezoluție prin care îl autorizează pe Putin să recunoască așa-numitele Republici Populare Donețk și Lugansk, cele două provincii separatiste din sud-estul Ucrainei, ca state independente.

Nu ar mai fi nevoie apoi decât să disloce mii de trupe, tancuri și alt armament în aceste teritorii, la „cererea” liderilor lor, pentru apăra populația de-aici de un atac ucrainean, arată Slate.com.

Strategia lui Putin

În acest fel, Putin ar putea menține presiunea militară asupra guvernului ucrainean, fără a se confrunta cu numeroasele riscuri ale unei invazii la scară largă. Mai mult, ar putea împiedica perspectivele Ucrainei de aderare la NATO, principalul obiectiv al lui Putin, deoarece, pentru a se alătura alianței militare conduse de SUA, un stat trebuie să aibă în primul rând granițe stabile.

Rezoluția nu-l obligă pe Putin să recunoască republicile separatiste și, în egală măsură, ar prefera să nu o facă. În ultimele luni, liderul de la Kremlin a împiedicat facțiunile ultranaționaliste din Dumă să voteze o rezoluție similară, deoarece a preferat să mențină Donbasul ca parte a Ucrainei, iar separatiștii să poată să destabilizeze mai departe guvernul de la Kiev.

S-ar putea mulțumi doar cu ruperea Donbasului

Peste 14.000 de oameni au fost uciși în războiul care a izbucnit în 2014 între separatiști și armata ucraineană. De asemenea, Acordurile de la Minsk, acordul de încetare a focului semnat în 2015, oferă provinciilor separatiste o voce politică și, sub îndrumarea Moscovei, ar putea avea drept de veto asupra chestiunilor de politică externă, inclusiv asupra deciziilor privind intrarea în NATO.

Dacă Putin nu poate influența politica ucraineană din interior, s-ar putea mulțumi să smulgă o bucată din aceasă țară și, astfel, să extindă sfera de influență a Rusiei puțin mai spre vest.

Probabil că liderii de la Kiev vor răsufla uşuraţi, având în vedere că Donbas este o regiune care stă sub semnul tensiunilor de ceva timp.

Există totuși două motive pentru care o astfel de situație ar fi angoasantă pentru Kiev, dincolo de complicațiile privind aderarea la NATO. În primul rând, Donbas, cea mai populată dintre cele 26 de regiuni ale Ucrainei, asigură o mare parte din industria grea și energetică a Ucrainei. În al doilea rând, smulgerea Donbas din trupul Ucrainei ar însemna o nouă lovitură adusă integrității teritoriale a țării, poate chiar mai traumatizantă decât anexarea peninsulei Crimeea.

În 1994, Statele Unite, Rusia și Marea Britanie au semnat Memorandumul de la Budapesta, care viza dezarmarea nucleară a Ucrainei şi prevedea garanţii de securitate a independenţei acesteia.

O potențială pierdere a Donbasului și constatarea dureroasă că aliații săi occidentali nu au putut face nimic pentru a împiedica dezmembrarea Ucrainei, ar agrava sentimentul de izolare al ucrainenilor în lume.

O „incursiune minoră”

În ianuarie, Joe Biden a înrăutățit lucrurile, când a spus că NATO va impune Rusiei „sancțiuni severe” dacă Putin ar declanșa o „invazie majoră” împotriva Ucrainei, amintind că există „opinii diferite în cadrul NATO cu privire la ceea ce țările sunt dispuse să facă”, dacă Putin va organiza o „incursiune minoră”.

Oficialii administrației Biden au încercat să repare lucrurile, spunând că Rusia va suferi consecințe severe chiar dacă Putin ar trece și cu un singur pas în Ucraina.

Ideea este că ruperea Donbasului și lăsarea Ucrainei neatinse este, pentru moment, un scenariu pe care unii îl pot considera o „incursiune minoră”, care nu justifică întregul pachet de sancțiuni economice. Acestea ar aduce după ele riscuri politice și dificultăți economice în mai multe țări europene, mai ales în Germania.

Cu alte cuvinte, Putin poate crede că ar putea scăpa ușor.

Între război și pace

Între timp, criza continuă în mai multe direcții. Putin vorbește despre găsirea unei soluții diplomatice și retragerea trupelor ruse de la granița ucraineană, dar oficialii americani și NATO spun că nu sunt semne că Rusia ar da un pas înapoi. De fapt, imaginile din satelit au arătat mai multe trenuri militare care sosesc la graniță.

Nimeni nu poate spune în care fază a unui război clasic ne aflăm. O pace iluzorie, o mobilizare la vedere sau obținerea unor atu-uri pentru negocierile care urmează? Oricare dintre aceste posibilități ar putea fi preludiul unui război sau ceva între război și pace.

Dacă Putin vrea o victorie parțială prin recunoașterea separatiștilor din Donbas, va amâna un război, dar nu va aduce sentimentul de securitate reciprocă în regiune.