Dar, ca și în cazul combustibililor fosili, inerția politică și puterea financiară a Lumii Vechi sunt cele mai mari bariere în calea schimbării, subliniază revista americană.
Prin blocarea porturilor ucrainene, aruncarea în aer a liniilor de cale ferată, furtul cerealelor și uciderea fermierilor din Ucraina, președintele Putin a scos efectiv de pe piață aproximativ 20 de milioane de tone de grâu. Producția globală de grâu este de aproximativ 850 de milioane de tone, așa că, deocamdată, acest lucru nu este suficient pentru a provoca o foamete la nivel global. Dar este de ajuns pentru ca prețul grâului să crească cu peste 60% în acest an.
În America, unde omul de rând cheltuiește mai puțin de 10% din venituri pe alimente, acest lucru nu se va observa. Dar pentru oamenii din țări în curs de dezvoltare, unde mulți cheltuiesc 40% sau mai mult din venituri pe mâncare, asta ar putea face diferența între a mânca și a muri de foame. Prețurile ridicate la alimente au avut deja un impact devastator în țările sărace, împingând 20 de milioane de oameni în foamete, în Africa sub-sahariană, și stârnind revolte masive în Sri Lanka.
Haosul și foametea, pârghie de negociere
Pentru Vladimir Putin, acestea sunt vești bune. Haosul și foametea îi oferă o pârghie de negociere cu lideri mai puțin corupți care nu folosesc criza actuală în scopuri politice. Recent, Ruediger von Fritsch, fostul ambasador al Germaniei la Moscova, a declarat pentru Der Tagesspiegel că, probabil, „Putin speră că această întrerupere a aprovizionării cu cereale va duce la o criză a migrației, cu milioane de oameni înfometați care vor da năvală în Europa. O astfel de situație va destabiliza UE și o va face, cu siguranță, să îndulcească sancțiunile împotriva Rusiei”.
De ce actuala criză este artificială
Potrivit RollingStone, actuala criză este, într-un fel, una artificială, dat fiind că nu este determinată de o penurie reală de alimente în lume. Chiar și cu tot grâul ucrainean scos de pe piață, există suficiente cereale. Problema este legată de costurile grâului și de cum este distribuit acesta. Și Putin nu este singurul care exploatează această situație. Comercianții câștigă bani frumoși din fluctuațiile sălbatice ale prețurilor, transportatorii câștigă și ei de pe urma oamenilor disperați, producătorii de îngrășăminte fac bani de pe urma fermierilor exasperați, iar unii politicieni sunt încântați că pot profita în urma creșterii prețurilor la alimente, considerând asta un ”eșec al democrației”.
Războiul a arătat cât de fragil este sistemul alimentar
În spatele panicii alimentare imediate se profilează însă o criză mult mai mare și mult mai îngrijorătoare. „Războiul din Ucraina a arătat cât de fragil este sistemul alimentar”, spune Thomas Jonas, CEO și co-fondator al Nature’s Fynd, o companie care folosește ciuperci pentru înlocuitori de carne și lactate. Modul în care facem și distribuim alimente este dezastruos, spune acesta, amintind că aproape 50% din alimentele din America sunt risipite, lăsate să putrezească sau aruncate la gunoi.
Nimeni nu poate anticipa haosul de pe o planetă care se încălzește rapid
Putin poate reprezenta un pericol chiar mai mare decât o creștere imediată a prețurilor grâului. Imperiul lui Putin este finanțat de vastele rezerve de petrol și gaze ale Rusiei, principalul motiv pentru care planeta se încălzește atât de rapid. Iar o lume mai fierbinte este o lume care, inevitabil, va suferi de foame.
„Putin este un agent al haosului”, spune Ruth Ben-Ghiat, autoarea cărții ”Strongmen: From Mussolini to the Present”. Și nimeni nu poate anticipa haosul creat de sute de milioane de oameni, de pe o planetă care se încălzește rapid.
Există o mulțime de măsuri care se pot lua din vreme pentru a ne face mai puțin vulnerabili la șocurile și penuria alimentară, subliniază revista americană. Dacă vom cultiva mai multe alimente pe plan local, am putea fi mai puțin dependenți de lanțurile globale de aprovizionare. De asemenea, diversificarea a ceea ce mâncăm ne-ar ajuta să fim mai puțin dependenți de grâu și porumb, iar utilizarea unor date mai bune pentru a înțelege exact de câtă apă și îngrășământ au nevoie culturile va ajuta fermierii să reducă deșeurile.
