Kester Kenn Klomegah semnează un editorial pe această temă pe site-ul Eurasiareview.

Extinderea Organizației Tratatului Atlanticului de Nord spre Rusia nu e ceva nou sub soare. Ca o alianță de securitate prestigioasă, NATO urmărește în mod constant o dezvoltare consolidată. Prăbușirea Uniunii Sovietice a marcat sfârșitul lui Mihail Gorbaciov și venirea la putere a lui Boris Elțin. Au existat negocieri menite să pregătească Rusia de intrarea în NATO și chiar de o aderare la Uniunea Europeană.

Documentele de istorie politică arată că fostele republici sovietice au visat la acești pași pentru a deveni protagoniști majori pe scena globală. Cele trei republici baltice fac astăzi parte din UE și NATO. Georgia a încercat același lucru, dar nu și-a realizat niciodată aceste obiective din cauza diverșilor factori, unii legați de Rusia.

Profesorul de cercetare Fiodor Lukianov, de la Școala Superioară de Economie a Universității Naționale de Cercetare, a argumentat acest lucru, susținând că noţiunea de apartenenţă sau neapartenență la Europa a căpătat un cadru instituţional.  El susține că Europa s-a transformat dintr-un fenomen cultural și istoric într-un set de structuri care au apărut din omogenitatea epocii Războiului Rece, mai exact omogenitatea occidentală.

Potrivit explicației sale, Federația Rusă a încercat să facă această alegere în 1992, când a apărut pe scena internațională ca moștenitor și succesor al Uniunii Sovietice, respingând însă cu fermitate moștenirea și identitatea URSS. În paralel cu Rusia post-sovietică, Uniunea Europeană și-a făcut intrarea pe scena mondială ca întruchipare și apoteoză a Europei instituționalizate.

Timp de aproximativ 15 ani după dezintegrarea Uniunii Sovietice, Rusia a căutat să devină parte a ordinii europene, pe care au creat-o Statele Unite și aliații săi. Bill Clinton a scris recent într-un articol pentru The Atlantic că era pregătit să accepte Rusia în NATO. Efortul nu a funcționat din cauza modului în care Rusia a tras de timp. În discursul său televizat din 21 februarie, Vladimir Putin a menționat în mod deliberat o veche conversație cu Bill Clinton despre posibila admitere a Rusiei în NATO și reacția negativă a liderului american.

Faptul că o astfel de opțiune a fost preconizată de Moscova, dar a fost respinsă de clubul occidental, a lăsat o amprentă de neșters asupra conștiinței politice a Rusiei.

O schimbare radicală a situației militare și politice din regiune

Decizia Ucrainei de a adera la NATO și UE  i-a determinat pe ruși să ceară garanții de securitate pentru extinderea spre est a Alianței. Moldova, Finlanda și Suedia se aliniază vor și ele să devină membre NATO. Ele sunt așa numita „ curte din spate a Rusiei”. Statutul de neutralitate ales până acum de Suedia și Finlanda nu a împiedicat aceste state să aibă legături mai strânse cu Uniunea Europeană și, în cele din urmă, să devină membre ale acesteia.

Dacă, așa cum deja se spune, cele două țări se vor alătura NATO în această vară, acest lucru va înrăutăți și mai mult situația militară și va aduce cele mai nedorite consecințe. Practic, asta va însemna o schimbare radicală a situației militare și politice din regiune.

Kremlinul, guvernul rus și Ministerele Apărării și Afacerilor Externe au lansat deja avertismente privind aderarea acestor țări la NATO. Cu excepția Republicii Moldova, realitatea este că, pe fondul conflictului din Ucraina, Suedia și Finlanda s-au alăturat sancțiunilor occidentale și participă activ la campania împotriva Rusiei.

Măsurile pe care Rusia este gata să le adopte dacă NATO se extinde spre nord

Fostul președinte rus și ex prim-ministru, Dmitri Medvedev, a spus că Rusia își va întări granițele de vest, dacă Suedia și Finlanda vor adera la NATO. Totodată, el s-a referit în mod explicit la ameninţarea nucleară, afirmând că ar putea să nu mai fie vorba de o regiune baltică „liberă de nuclear”, regiune în care se află și exclava rusă Kaliningrad, situată între Polonia şi Lituania.

Ca vicepreşedintele Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse şi unul dintre cei mai apropiaţi aliaţi ai preşedintelui rus, Medvedev

a spus că va necesar ca Rusia să întărească trupele terestre și sistemul de apărare aeriană și să desfășoare forțe navale substanțiale în Golful Finlandei. Dacă Suedia și Finlanda vor adera la NATO, lungimea graniței terestre a Alianței cu Rusia se va dubla.

Desigur, va fi necesar ca aceste frontiere să se întărească.

Vicepreședintele Medvedev a subliniat că nu are sens ca Rusia să afirme că, dacă nu ar fi fost operațiunea specială din Ucraina, aderarea acestor țări la NATO nu ar fi fost o problemă, iar situația ar fi fost mai simplă pentru Rusia. Vedomosti a informat deja că prim-ministrul suedez Magdalena Andersson a declarat deja că țara sa ia în calcul aderarea la NATO.

De asemenea, Finlanda, care are o frontieră comună cu Rusia de 1.300 de kilometri, va lua o decizie în următoarele câteva săptămâni, a anunţat premierul finlandez Sanna Marin.

Șeful Centrului HSE pentru Studii Europene și Internaționale, Dmitri Suslov, a declarat pentru ziarul Vedosmosti:

„Rusia va considera teritoriile acestor țări ca un posibil teatru de operațiuni militare. În același timp, a menționat expertul, câtă vreme Suedia și Finlanda rămân neutre, Moscova nu consideră teritoriul lor o zonă de potențial conflict”.

Una dintre cele mai dramatice consecințe strategice ale războiului din Ucraina

Un alt cercetător de la Centrul pentru Securitate Internațională de la IMEMO, Dmitri Stefanovici, a declarat că„Rusia nu va rămâne indiferentă” dacă aceste țări devin membre ale alianței militare. Rusia are cel mai mare arsenal de focoase nucleare din lume și, alături de China și Statele Unite, este unul dintre liderii mondiali în tehnologia rachetelor hipersonice.

Lituania crede că amenințările Rusiei nu sunt ceva nou și că Moscova a desfășurat arme nucleare la Kaliningrad cu mult înainte de războiul din Ucraina.

Finlanda și Suedia sunt țări scandinave. Iar posibila aderare a Finlandei și Suediei la NATO, alianța militară fondată în 1949 pentru a asigura securitatea occidentală împotriva Uniunii Sovietice, ar fi una dintre cele mai dramatice consecințe strategice ale războiului din Ucraina.

Între timp, Statele Unite și membrii Uniunii Europene au solicitat sprijin în întreaga lume pentru fosta republică sovietică. În prezent, Ucraia se confruntă cu atrocități de nedescris și  cu înrăutățirea condițiilor umanitare, ca rezultat direct al „operațiunii militare speciale” a Rusiei.