Acest document fundamental și importanța sa pentru autoritatea lui Vladimir Putin sugerează că, deși este probabil ca președintele rus să rămână în funcție pe termen scurt, Rusia se va confrunta cu o instabilitate semnificativă pe termen lung. Totul pornește de la puterea pe care liderul rus o are asupra elitelor Rusiei și pe activitatea sa ca fost ofițer KGB.

Design constituțional „crown-presidential”

Povestea începe cu aproape 30 de ani în urmă, în mijlocul ruinelor Uniunii Sovietice. După ce Rusia a fost la un pas de un război civil în toamna anului 1993, președintele Boris Elțîn a făcut modificări substanțiale în proiectul Legii Fundamentale. El nu a schimbat prevederile care protejează drepturile individuale, dar a introdus reguli care au creat baza pentru o președinție foarte puternică, una care putea domina atât politica formală, cât și cea informală. Acest design constituțional de „crown-presidential” ” a subminat din acel moment construcția statului democratic rusesc.

În anii 1990, Elțîn și susținătorii săi occidentali au văzut aceste puteri ca pe un soi de „berbece democratic” capabil să facă alegerile dificile (și adesea nepopulare) considerate necesare pentru construirea economiei pieței libere. Elțîn a folosit aceste puteri constituționale pentru a continua unele reforme economice neoliberale și a duce un război brutal în Cecenia.

Toate acestea s-au schimbat în 2000, când Putin a devenit președinte

Dar, constrâns de Occident și de unii dintre consilierii săi, Elțîn a descentralizat puterea guvernatorilor regionali și a tolerat o media pluralistă. Concentrându-se doar pe aceste formule asupra puterii prezidențiale, precum și pe lista lungă de drepturi și garanții democratice din Constituție, majoritatea observatorilor și comentatorilor au declarat că Rusia este o ”democrație tânără”.

Toate acestea s-au schimbat în anul 2000, când Vladimir Putin a devenit președinte. Instituind o „dictatură a legii”, Putin a împuternicit instituțiile juridice centrale să impună un sistem constituțional de dominație prezidențială al Rusiei.

Acest lucru i-a permis lui Putin să-și consolideze controlul personal asupra oligarhilor și guvernatorilor regionali. De asemenea, i-a permis să monopolizeze mass-media, obținând un control uriaș asupra oricăror informații politice oferite poporului rus.

De atunci, Putin a continuat să se bazeze foarte mult pe ordinea constituțională pentru a-și menține puterea personală. În urma alegerilor din 2011, Putin s-a folosit de controlul pe care îl are, prin Constituție, asupra procurorilor și instanțelor pentru a reprima o mișcare de opoziție în creștere.

În 2020, el a schimbat prevederile-cheie din Constituție pentru a-și consolida și mai mult controlul asupra politicii ruse. Aceste puteri prezidențiale rămân astăzi un aspect critic al puterii sale personale.

Vești proaste pentru viitorul Rusiei

Acest rol central al dreptului constituțional în guvernarea Rusiei ne spune multe despre viitorul Rusiei. Pe termen scurt, puterile depline acordate președintelui vor asigura stabilitatea Rusiei, permițându-i lui Putin să-și păstreze oamenii loiali și să îndepărteze orice disidenți.

Cu toate acestea, pe termen lung, aceste puteri prezidențiale vor favoriza instabilitatea Rusiei. Personalizarea puterii în acest tip de sistem a slăbit deja instituțiile (cum ar fi armata rusă) și a declanșat un proces decizional slab (cum ar fi decizia de a invada Ucraina). Aceste probleme se vor agrava.

Întrebarea ”cine îl va înlocui pe Putin” va declanșa și o luptă acerbă și destabilizatoare pentru a obține controlul asupra Kremlinului. O Rusie post-Putin trebuie să schimbe aceste reguli constituționale nu numai pentru a construi democrația, ci și pentru a asigura stabilitatea pe termen lung.