Șase luni mai târziu Ucraina e în ofensivă și-și recucerește un teritoriu-cheie, pe fondul indiciilor că voința de a lupta a rușilor se înmoaie. Presa arată că armele și informațiile furnizate de SUA și alți aliați imprimă un avânt puternic contraofensivei ucrainene. NATO rămâne, solidă și unită, în spatele Ucrainei, în ciuda tentativelor Rusiei de a-i submina unitatea prin limitarea aprovizionării cu gaze a Europei.

Deși e imposibil de spus dacă Ucraina va învinge, acest lucru constituie acum o posibilitatea reală. Fukuyama, autorul tezei despre „sfârșitul istoriei”, care are acum o nouă carte despre problemele liberalismului, consideră că o înfrângere a Rusiei – și a lui Vladimir Putin – ar putea reînvigora democrația liberală și ar putea însemna o lovitură pentru autoritarismul aflat în ascensiune pe întregul glob.

Am vorbit cu Fukuyama despre ultimele evoluții și despre ce ar putea însemna o înfrângere a Rusiei. Ceea ce urmează este o variantă editată și condensată a discuției noastre.

Greg Sargent: Ultima oară când am vorbit ai prezis victoria Ucrainei. Ucraina e acum în ofensivă. Care a prognoza?

Francis Fukuyama: Ucrainenii vor continua să-i pună pe fugă pe ruși. E greu de știut exact cât va dura. Dar cred că se va întâmpla mai degrabă mai curând decât mai târziu.

E posibil acum să te gândești la eliberarea într-un final a Crimeei, dat fiind ritmul în care înaintează ucrainenii. Ceea ce creează pentru toată lumea o întreagă perspectivă geopolitică diferită.

Dacă acest gen de succes va persista, e posibil să te gândești la sfârșitul războiului.

Sargent: Ce ar însemna un deznodământ favorabil în Ucraina?

Fukuyama: Condiția minimă e ca rușii să fie alungați din teritoriile cucerite de ei după 24 februarie.

Sargent: Ai identificat o singură mare incertitudine: vor continua democrațiile vestice să sprijine Ucraina pe măsură ce iarna se apropie și prețurile energiei continuă să crească?

Lucrurile par a fi de așa natură încât, dacă Ucraina poate continua să avanseze, liderilor occidentali le va fi mai ușor să-și convingă popoarele să reziste.

Fukuyama: Nu cred că iarna aceasta va fi vreo problemă cu menținerea unității alianței vestice. Ucraina avea nevoie să demonstreze că, în termeni militari, există o luminiță la capătul tunelului. Și a făcut-o cu vârf și îndesat.

Va fi relativ ușor pentru conducătorii europeni să le spună popoarelor lor: „Da, e rău. Avem inflație. Plătiți mai mult pentru gaze. Însă ucrainenii sunt în mișcare. O singură iarnă va fi suficientă pentru a trece de asta și ne va permite să obținem o mare victorie pentru democrația ucraineană”, potrivit interviului publicat de The Washington Post.

Sargent: Solidaritatea cu Ucraina pare bazată pe dorința cetățenilor democrațiilor liberale vestice de a alege o tabără în conflictul dintre democrația liberală și autocrația iliberală.

Crezi că oamenii din democrațiile liberale occidentale înțeleg acest lucru ca pe un conflict istoric între alternative ideologice?

Fukuyama: Cred că Putin reprezintă ceva foarte sinistru în mintea multor oameni din Vest.

Mulți oameni din democrațiile occidentale văd că în țara lor există un politician naționalist de dreapta care fie îl susține pe Putin, fie se comportă ca el. Matteo Salvini în Italia; Éric Zemmour, Marine Le Pen în Franța; Viktor Orban în Ungaria. Și Donald Trump.

Deci cred că oamenii cu mentalitate mai liberală conștientizează că această alternativă există și în țara lor.

Sargent: E ca o Internațională a autoritarismului de dreapta. Ce părere ai despre dreapta globală?

Fukuyama: Cred că e ceva mult mai profund decât realizează lumea. Rusia a oferit sprijin absolut tuturor acestor politicieni de dreapta.

Nu știu măcar o democrație care să nu fi fost lovită de noiane de dezinformare rusească, toate acestea urmărind să slăbească încrederea de sine a oamenilor și încrederea lor în propriile instituții și conducători.

Sargent: Ideea că democrațiile liberale sunt o forță epuizată – că sunt decadente și nu mai pot lua decizii importante – pare a fi un ax central al propagandei acestei Internaționale autoritare.

Ce deznodământ ar trebui să avem în Ucraina pentru ca viitorul acestei Internaționale de dreapta să aibă de suferit?

Fukuyama: Sunt două aspecte aici. Unul e să se demonstreze că procesul decizional autoritar poate fi excepțional de prost. Putin a făcut-o deja.

China face și ea mult pentru a submina încrederea în tipul ei de sistem, prin strategia ei nebună „zero Covid”.

Totuși, aș spune că acuzația adusă democrațiilor occidentale este atractivă, întrucât are un sâmbure de adevăr. Multe democrații au eșuat cu adevărat în a se ridica la înălțimea provocărilor cu care se confruntă.

Sargent: Suntem aici într-un moment similar cu un ecran de televizor împărțit în două: democrațiile liberale se dovedesc a fi mai hotărâte și mai capabile decât credeau mulți să se unească în sprijinul Ucrainei.

Pe de altă parte, sistemul nostru are încă dificultăți enorme în a rezolva probleme majore precum inegalitatea și schimbarea climei. Suntem legați la mâni de tactica filibuster (în SUA – n.red.). Violența politică ia amploare. O mișcare autoritară hotărâtă a prins rădăcini în țară. Răspunderea autentică a elitelor, precum în cazul Trump, pare o perspectivă îndepărtată.

Nu trebuie să demonstrăm că avem capacitatea de a rezolva probleme pentru ca democrația liberală să prospere?

Fukuyama: În primul rând, forțele și partidele mai liberale din Occident trebuie să câștige alegeri. Pe termen scurt, nu poți reforma instituții decât dacă ai suficientă putere politică să o faci.

Opinia mea este că Partidul Democrat nu s-a descurcat bine în ultima vreme în ce privește atragerea voturilor de centru, necesare pentru a câștiga în colegiu electoral. E unul dintre motivele pentru care trumpismul s-a descurcat bine.

Trebuie mai întâi să rezolvi problema pe termen scurt a câștigării alegerilor și să obții suficient consens politic pentru a putea trece apoi la reparații instituționale mai aprofundate.

Sargent: Cum vezi reformele instituționale în SUA?

Fukuyama: Aș impune limită de mandat pentru judecătorii Curții Supreme. Aș trece la votul preferențial (vot pe listă, dar șansele candidaților sunt determinate de alegători, nu de partid – n.red.). Cu siguranță filibuster-ul se poate elimina ori s-ar putea diminua sub 60 numărul de voturi necesare pentru a trece legislația ordinară prin Senat.

Asemenea lucruri pot fi realizate foarte bine într-un cadru democratic. Am realizat lucruri mari în anii ’30, când ne aflam într-o criză similară. Cred că o putem face și azi.

Sargent: Pare să existe o tensiune îngrijorătoare aici. Pe de o parte, dacă Ucraina va prevala într-un fel sau altul, va reînvigora credința în democrația liberală. Dar, pe de altă parte, suntem periculos de aproape de buza prăpastiei în privința a tot soiul de probleme care riscă să ne anuleze progresul, indiferent de ce se întâmplă în Ucraina.

La care se adaugă toate obstacolele instituționale care ne împiedică democrația să obțină realizări – o ocazie foarte importantă ar putea fi irosită.

Fukuyama: Se poate întâmpla. Dar eu chiar cred că dacă Ucraina e capabilă să înfrângă Rusia, efectul demonstrativ al acestui fapt va fi cu adevărat formidabil. Va avea consecințe politice interne în fiecare democrație care e amenințată de un partid populist.

Există o întreagă listă de republicani pro-Trump care și-au exprimat simpatia pentru Rusia și ostilitatea față de Ucraina, pe motiv că guvernarea autoritară este o necesitate. Dacă Putin va cădea din cauza unui fiasco pe care tot el l-a creat, această variantă, ca soluție pentru problemele Americii, va fi subminată.

Chiar cred că am putea recupera un pic din spiritul lui 1989. Ucraina ar putea declanșa ceva similar în SUA și Europa.

Sargent: Permite-mi să te mai presez un pic în privința acestui scenariu optimist. Pare că lecția limpede a ultimelor două decenii este aceea că o alternativă – naționalismul albilor, creștinismul, patriarhatul, anti-democrația, autoritarismul – pare a fi convingătoare pentru mulți oameni de pe glob.

Cum ar putea repara vreun pic situația aceasta succesul în Ucraina?

Fukuyama: În primul rând, nu există vreo democrație modernă în care acest tip de alegător să fie predominant. Problema este că adversarii acestor naționaliști populiști n-au organizat coaliții suficient de largi. N-au fost capabili să formuleze o alternativă suficient de atractivă.

Dar potențialul există, fiindcă ei dețin majoritatea voturilor. Cred cu adevărat că un moment catalizator de succes democratic poate inspira lumea.