Salariile românilor se vor apropia de media europeană de-abia în 2016, pensiile se vor majora cu 21% în primul an în care vom fi membri ai UE, iar taxele şi impozitele principale vor fi menţinute în următorii ani, promite ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu, în interviul acordat revistei Capital. Contribuţiile sociale vor continua să scadă, posibil chiar mai accentuat în 2008, dacă economia va merge bine. Chiar dacă ne-am planificat un deficit bugetar pentru acest an de 2,5% din PIB, Vlădescu spune, la numai trei săptămâni înainte de finalul de an, că nu îl vom atinge. Pentru că încă suntem pe excedent. În schimb, de la anul trebuie să ne aşteptăm la majorări de redevenţe şi taxe de mediu. Vestea bună este că Ministerul Transporturilor va investi două-trei miliarde de euro pe an, bani de la buget, în principal pentru drumuri naţionale, autostrăzi şi căi ferate.

Capital: Pe ce vă bazaţi când spuneţi că vom reuşi să absorbim fondurile europene?

Sebastian Vlădescu: Cu excepţia faptului că România este, din punct de vedere administrativ-birocratic, de la 1 ianuarie 2007 membru cu drepturi depline, cetăţenii nu trebuie să se aştepte la foarte multe schimbări în viaţa de zi cu zi. Eu am dat nişte cifre, care par, în cel mai bun caz, optimiste, dacă nu cumva sunt considerate declaraţii politice, declaraţiile cuiva care bate câmpii sau care nu ştie pe ce lume trăieşte. După părerea mea, din fondurile de coeziune vom absorbi peste 90%, iar la celelalte tipuri de fonduri structurale, vreo 80%-85%. Când spun lucrul acesta mă bazez, în primul rând, pe ceea ce am realizat până acum. Absorbţia la fondurile PHARE este peste 90% în fiecare an, absorbţia la SAPARD este la fel. Avem o problemă cu absorbţia la ISPA. Stăm bine cu contractele, s-a contractat tot ceea ce se putea contracta şi vom încheia contractarea
anul viitor, deci toată suma alocată ISPA, de două miliarde de euro, va fi integral contractată până la finele anului viitor. Avem probleme care nu ţin neapărat de partea română, care ţin de efectuarea lucrărilor, de viteza, eficienţa şi calitatea la care se efectuează lucrările… Această experienţă o folosim acum pentru a ne îmbunătăţi structurile care vor lucra cu fondurile de coeziune, dar cu toate fondurile structurale în ansamblul lor. Deci avem o experienţă care, uneori, nu este cea mai bună, am tras învăţămintele, ştim ce trebuie corectat şi încercăm să corectăm greşelile trecutului. Dacă am reuşit şi la cât de mare este nevoia în România, sunt convins că la nivelul anului 2010, când se fac plăţile şi când vom discuta de structurale 2007, gradul de
absorbţie va fi pe undeva pe acolo pe unde am spus eu: 85-90%.

Capital: Câţi bani trebuie să dăm Uniunii Europene şi când se va face prima plată?

Sebastian Vlădescu: Grosso modo, cam un miliard de euro. Când? Plăţile încep imediat după ianuarie, pentru că există sisteme prin care anumite tipuri de încasări se duc direct la bugetul european. Aşadar, nu există o dată anume în care vom face plata. E un sistem tehnic; după 1 ianuarie, începem să ne plătim contribuţiile.

Capital: Vom fi contributor net sau vom fi beneficiar?

Sebastian Vlădescu: În 2007? Răspunsul meu este clar: nu, nu vom fi contributor net în 2007! Per ansamblu, banii aferenţi anului 2007 vor fi mult mai mulţi. La finele lui 2007 ce vom plăti cu ce ne va veni, vom fi balansaţi. În iunie 2008, încasările aferente lui 2007 vor fi mult mai mari decât am plăti UE, iar în ianuarie 2010, diferenţa va fi de ordinul miliardelor! Există o procedură birocratică, banii nu vin instantaneu. Banii aferenţi fondurilor vor veni între iunie 2007 şi decembrie 2010. Din ianuarie, UE ne plăteşte banii pentru PHARE, ISPA şi SAPARD, deci vor fi bani care intră, plăţi anticipate din fondurile structurale…

Capital: Suntem pe excedent. Cum vom ajunge la deficitul programat de 2,5%? Care vor fi domeniile în care se va cheltui masiv?

Sebastian Vlădescu: Nu este obligatoriu să ajungem la un deficit de 2,5% şi probabil că nu vom ajunge la acest deficit. Nu mai are cine să facă cheltuieli acum. De ce atunci 2,5%? Pentru că există o procedură de angajare a unor cheltuieli şi de realizare a unor proiecte. Potrivit Legii bugetului, nu poţi să începi un proiect dacă nu ai banii prevăzuţi în buget. Faptul că ai suma prevăzută în buget nu înseamnă că vei putea să cheltuieşti aceşti bani. Ce am făcut în 2007 a fost să le punem la dispoziţie miniştrilor posibilitatea să înceapă să angajeze proiecte. Dacă nu ar fi avut această posibilitate, ar fi trebuit să mai aştepte. Punând banii în buget, am câştigat timp. Am mai făcut ceva; până acum, ziceam: nu facem, că nu avem bani! Acum, am ieşit din cercul vicios – nu facem nimic că nu avem bani, nu avem bani că nu facem nimic – şi am făcut pasul înainte. Am spus că avem bani, hai să vedem ce ne blochează şi cum putem face să rezolvăm situaţia. România va investi enorm în următorii zece ani: în drumuri, în autostrăzi, în căi ferate, în spitale, în şcoli, în tehnică militară, în stadioane. Cei mai mulţi bani vor veni, în continuare, nu de la Uniune, cum s-ar putea crede, ci de la buget. Ministerul Transporturilor va investi, spre exemplu, în 2007 şi 2008, două-trei miliarde de euro pe an pentru drumuri naţionale, autostrăzi şi căi ferate, bani de la buget! De la UE va primi doar 600 de milioane pe an!

Redevenţele şi taxele de mediu ar putea creşte

Capital: S-a tot vorbit despre strategia fiscală. În ce stadiu este?

Sebastian Vlădescu: Ce vă pot spune azi este că, în următorii doi ani, nu avem intenţia să modificăm taxele şi impozitele principale. Cu excepţia reducerilor consecvente ale contribuţiilor la asigurările sociale.

Capital: Ne puteţi da şi un calendar?

Sebastian Vlădescu: Nu, pentru că, deocamdată, avem un program, pe care sperăm că economia ne va da posibilitatea să îl devansăm şi, în felul acesta, reducerea din 2008 să fie mai consistentă. Cu cât, nu vă pot spune. A fost o reducere cu 2% în 2006 şi va fi una la fel în 2007.

Capital: Vom vorbi despre impozite noi?

Sebastian Vlădescu: Nu, nu intenţionez să introduc impozite noi. Dar mă voi lupta ca taxele şi impozitele existente să fie plătite de-adevăratelea. Discutăm de la TVA şi impozit pe venit, la redevenţe şi taxe de mediu. Avem nevoie ca ele să fie plătite. Şi bineînţeles, trebuie să ne uităm la nişte niveluri, unde nu sunt taxe principale, care să îi afecteze pe toţi cetăţenii, cum ar fi, de exemplu. cazul redevenţelor şi al taxelor de mediu. Trebuie să existe responsabilitate faţă de România. Nu putem face mizerie în jurul nostru şi să aşteptăm să vină generaţiile viitoare şi să facă curat. Cine nu face curat trebuie să plătească. Dacă asta înseamnă că vom mări taxele şi impozitele, atunci, da, asta vom face.

„Am convingerea că bugetul va trece de Parlament“

Capital: Bugetul este propus de un Guvern de-acum minoritar. Ce anticipaţi, vor fi probleme, va fi el adoptat de Parlament?

Sebastian Vlădescu: Am câteva certitudini legate de meseria mea, de aceea am să dau un răspuns mai legat de ceea ce fac şi mai puţin legat de poziţia politică a ministrului de finanţe. Vor fi, desigur, şi partizani, şi oponenţi, dar cred că, la 1 ianuarie 2007, România va avea un buget aprobat de Parlament, un buget european, pentru cetăţeanul român, cetăţean european.

Capital: Să înţelegem că va trece fără să cedaţi şantajului conservatorilor: TVA scăzut la alimentele de bază şi scutire la impozitul pe profitul reinvestit contra voturi?

Sebastian Vlădescu: Eu, care nu sunt un foarte bun politician, nu pot să-mi închipui că fostul meu profesor şi îndrumător de proiect de diplomă, domnul Dan Voiculescu (preşedintele Partidului Conservator), poate să gândească în termeni de şantaj, politic sau de orice alt fel. Cred că Domnia sa, în disperare de cauză, a căutat nişte soluţii populiste care dau bine, pentru un partid care are nevoie de voturi, şi cred că va susţine în continuare cele două propuneri. În acelaşi timp, însă, sunt convins că raţiunea va fi cea care va determina, finalmente, poziţia Domniei sale şi a Partidului Conservator. Ca profesionist, ştie că ceea ce doreşte nu este posibil.

Capital: Propunerile ar fi în sine viabile?

Sebastian Vlădescu: Nu, nu sunt viabile. Noi am luat o măsură, care a fost cota unică. Aici, vedeţi, până la urmă toată problema e de bani. De câţi bani dispune un om pentru cheltuială. Şi poate să cheltuiască şi poate să cumpere mai multe lucruri, dacă lucrurile alea sunt mai ieftine sau dacă are mai mulţi bani în buzunar. Noi am decis că toată problema asta cu subvenţionarea sau cu susţinerea preţurilor, în favoarea unor grupuri, pături, nu e utilă din punct de vedere economic şi că o economie de piaţă funcţională cu preţuri libere şi cotă unică cât mai scăzută este cel mai bun factor de a încuraja dezvoltarea economică şi de a aduce cât mai mulţi bani în buzunarele cetăţenilor. Faptul că avem un angajament în proiectul de buget, de a majora pensiile cu 21% între decembrie 2006-decembrie 2007, este cea mai bună dovadă a faptului că ne gândim la toţi românii care au nevoie să trăiască mai bine şi pe care vrem să îi ajutăm să trăiască mai bine.

Salariile se vor „europeniza“ peste zece ani

Capital: Pentru că aţi adus vorba despre bani şi despre nevoia de a trăi mai bine… Când vom avea salarii la nivelul celor europene?

Sebastian Vlădescu: Când va fi productivitatea muncii în România…

Capital: Cât?

Sebastian Vlădescu: …şi performanţa economică în România la nivelul Uniunii Europene. Dacă discutăm despre medie, în programul nostru de convergenţă, estimăm că la orizont, la nivelul următorilor zece ani, vom putea atinge media europeană. Asta ca medie. Pentru că Bucureştiul, spre exemplu, este foarte aproape de media europeană. Mediile sunt foarte înşelătoare. În medie, toţi trăim bine, în fapt, cei mai mulţi o duc prost. Noi vom pune, în următorii ani, bazele unei Românii care trebuie să fie altă ţară. Acum, România, din multe puncte de vedere, nu este o ţară europeană. Am vorbit de multe ori despre mirarea colegilor mei, miniştri de finanţe, în faţa faptului că noi funcţionăm, având 40% din populaţie în agricultură, având mai mulţi pensionari decât forţă de muncă angajată, având impozite încasate din agricultură aproape de zero – o zonă total nefiscalizată – având o economie cu gradul de dezvoltare tehnică pe care l-am căpătat după marile performanţe din „epoca de aur“. Pentru ei, e greu de conceput că o ţară europeană funcţionează cu niveluri de consum cu care funcţionează România. Cetăţeanul român este sărac şi consumă puţin după standardul european. Noi pornim de foarte de jos. Dacă nu recunoşti de unde ai plecat, e foarte greu să-ţi stabileşti ţinte tangibile. E foarte uşor să dai din gură şi să promiţi. Economia are nişte reguli foarte precise de funcţionare. Noi încercăm să ne mişcăm în aceste limite: echilibrul macroeconomic şi, în special, inflaţia, să nu scape de sub control într-o parte, şi dezvoltarea economică în partea cealaltă. Acest echilibru este cea mai grea încercare la care sunt supuse Guvernul, Ministerul Finanţelor, BNR. În condiţiile în care ai bani şi lucrurile par a merge foarte bine, există tentaţia zborului, a decolării, a săritului în sus de bucurie şi a neglijării pericolelor.

Capital: Aţi vorbit despre inflaţie. Vă menţineţi ţintele anunţate? Nu sunteţi îngrijorat şi de mărimea deficitului de cont curent?

Sebastian Vlădescu: Rămânem, în ceea ce priveşte parametrii macroeconomici, convinşi că cifrele anunţate în prognoze sunt realiste, că economia va funcţiona în aceşti parametri definiţi, că inflaţia îşi va continua tendinţa descrescătoare, din ce în ce mai greu. În aceste context, deficitul de cont curent reprezintă, probabil, cel mai sensibil parametru cu care ne confruntăm. Nu neglijăm riscul evoluţiei acestui parametru. Dar astăzi vedem că lucrurile pot fi ţinute sub control: felul în care este generat deficitul şi direcţiile în care se duc fluxurile de mărfuri legate de deficitul comercial ne dau încredere că, la un moment dat, cererea locală va fi asigurată din producţia locală. Astăzi, nu avem suficientă producţie în România. Dar existenţa cererii solvabile determină localizarea de producţie. Economia românească evoluează, îşi îmbunătăţeşte standardul tehnic. Pe baza acestei evoluţii, va apărea o asigurare a cererii din surse locale. Dacia e un exemplu extraordinar. Dacă mai facem o fabrică mare de maşini în România, deja suntem într-o altă lume, într-o lume high-tech. Sper că vom face şi la Daewoo o fabrică performantă. 

Ce crede ministrul finanţelor despre

Bani „Toată lumea vrea să ne dea bani. Acum cinci ani, nimeni nu ne dădea un şfanţ, deşi eram dispuşi să plătim dobândă 15% la euro. Am căpătat această încredere pe pieţele externe. Mâine, dacă facem o prostie, încrederea se pierde. Poimâine, dacă s-a pierdut încrederea, fluxurile de capital se răresc sau dispar. După aceea, trebuie să găsim surse de unde să ne împrumutăm. Sunt ţări în jurul nostru care se împrumută la 9-10%. Aceia sunt bani aruncaţi, fiindcă pentru ei sunt angajate generaţiile viitoare să îi plătească“.

Creştere economică „Nu ne dezvoltăm în van. Ne dezvoltăm ca să spunem că avem o tonă de oţel pe cap de locuitor? Nu foloseşte la nimic. Ne dezvoltăm ca românii să aibă mai multe televizoare color, mai multă bere şi mai bună, să aibă mai multă carne, să circule pe drumuri mai bune, să se ducă la spectacole, să scape de grija că nu au bani să-şi cumpere medicamente. Pentru asta ne dezvoltăm. Nu încălzeşte pe nimeni şapte la sută creştere economică. Mama nu înţelege asta. A, înţelege dacă poate să-şi cumpere mai multă cafea, mai multă carne sau dacă poate strânge să ia o maşină pentru copil. Mottoul nostru asta înseamnă, lucruri foarte palpabile, dar făcute în condiţiile în care nu aruncăm totul în aer.

Curs de schimb „Estimarea noastră pentru cursul mediu de anul viitor este de 3,53 de lei pentru un euro“.

Carte de vizită

• Născut în aprilie 1958

• Absolvent al Academiei de Studii Economice, Facultatea de Comerţ; specializare la banca Merrill Lynch din Statele Unite, în domeniul pieţelor de capital

• Primul loc de muncă, la întreprinderea COS Târgovişte, ca economist

• În 1997, secretar de stat şi consilier la Ministerul Industriei şi Comerţului

• În 1998, a ocupat aceleaşi poziţii şi în cadrul Ministerului Finanţelor

• În 2000, a ocupat fotoliul de preşedinte al Camerei Auditorilor Financiari. Tot în 2000, a ocupat funcţia de preşedinte al Consiliului de Încredere al AVAB

• În perioada 2002 –  februarie 2003, a fost membru în Consiliul de Administraţie al Petrom Service, iar în ianuarie 2000-ianuarie 2001 a fost membru în Consiliul de Administraţie al CEC şi membru în Comisia de Privatizare a BCR.