„Pe măsură ce cifrele inflaţiei se înrăutăţesc şi guvernele tipăresc tot mai mulţi bani şi pe măsură ce guvernele trebuie să emită tot mai multe obligaţiuni – undeva pe acest traseu o să se ajungă la un punct în care preţul obligaţiunilor va merge în jos“, a menţionat Rogers.
Între 1974 şi 1978 inflaţia medie a SUA a fost de 8%, în timp ce rata şomajului a atins un vârf de 9% în mai 1975. În prezent, şomajul este la 9,1% în timp ce Indicele Preţurilor de Consum este la 3,8%.
Rogers consideră că inflaţia va fi şi mai gravă de această dată, deoarece în anii `70 numai FED putea tipări bani, în timp ce acum o serie de bănci centrale globale au eliberat politici monetare.

Viziunea lui Rogers se alătură unora precum cea a economistului Nouriel Roubini care vorbeşte despre o depresiune economică. Alţi economişti spun că SUA cunoaşte o „recesiune bilanţieră“, exact cum s-a întâmplat cu Japonia în anii `90, ceea ce înseamnă că SUA riscă o lungă perioadă de cădere a preţurilor şi a valorii bunurilor.

STAGFLAŢIE: Fenomen economic care se manifestă prin coexistenţa stagnării economiei, inflaţiei şi şomajului.

SURSA: CNBC