‘Îndemn băncile care operează în România să înţeleagă că scopul activităţii bancare este creditarea. Profitul trebuie să provină din creditare, iar pe o piaţă concurenţială profitul se face în primul rând prin volum şi nu prin marjă. Cel mai uşor este să dai credite cu garanţia statului sau să împrumuţi statul. Va veni vremea în care aceste surse de profit se vor reduce inevitabil. Sursa sustenabilă de profit este creditarea sectorului companiilor nefinanciare. Dacă băncile comerciale nu se duc în această direcţie, se vor duce alţii, cum o şi fac deja, băncile nerezidente, IFN-urile, piaţa de capital şi diferite forme de inovaţii financiare. O rată prea mare de solvabilitate nu este doar o veste bună, ci şi un indicator al faptului că bani există dar nu sunt folosiţi pentru creditare’, a explicat Voinea.
El a enumerat o serie de aspecte care limitează creditarea către companii şi care încalcă responsabilitatea băncilor comerciale.
Acestea sunt nivelul ridicat al marjei dintre rata dobânzii la credit şi cea la depozit, procedurile şi regulamentele interne greoaie al căror grad ridicat de complexitate nu vine în primul rând din conformarea la normele BNR, gradul prea ridicat de dependenţă faţă de băncile mamă în ceea ce priveşte competenţa de aprobare pentru creditele de valori mari, gradul prea mic de diversificare a contului, pregătirea şi motivarea insuficientă a personalului bancar care intră direct în legătură cu clienţii, lipsa unei viziuni pe termen mediu cu privire la evoluţia unei pieţe care în absenţa unui suflu nou al creditării pentru firme va continua să se restrângă. AGERPRES
