Volksbank România, reprezentată de avocatul Mihai Kehaiyan, a obținut această victorie la Curtea de Apel București, în procesul cu un client.
Prin decizia pronunțată, Curtea de Apel apreciază că instanța nu are dreptul de a anula clauzele referitoare la preț pe motiv că ar fi abuzive, întrucât acestea sunt exprimate corect și inteligibil.
Mai mult decât atât, instanța a apreciat faptul că rațiunea economică ce justifică perceperea unui comision de risc este tocmai existența riscului de credit, element pe care băncile sunt obligate să încerce să îl acopere. Riscul de credit este asumat în urma unei analize economico-financiare a clientului și a solidității tuturor garanțiilor prezentate.
„Principala activitate pe care o are o bancă, în momentul și ulterior acordării unui credit este aceea de a administra posibilele riscuri pe care le-ar putea întâni până la recuperarea sumelor acordate”, precizează instanța.
“Incepem să asistăm la o tendinţă de modificare a jurisprudenţei în materia litigiilor dintre bănci şi consumatori în sensul revenirii la principiul de drept privind responsabilitatea contractuală dintre părţi. Nu putem decât să salutăm astfel de practici”, declară avocatul celor de la Volksbank.
Trebuie menționat, totuși, că până în prezent, Volksbank a pierdut, irevocabil sau într-o fază intermediară, mai multe procese individuale și colective cu clienții săi, în privința comisionului de risc sau clauzelor abuzive.
Curtea de Apel București s-a pronunțat pe 19 Noiembrie 2012 în dosarul 29434/3/2011, în cazul unui client care a dat Volksbank în judecată pe tema comisionului de risc. Instanța de fond i-a dat inițial dreptate, însă, instanța superioară a admis apelul Volksbank, anulând sentința inițială și respingând ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.
“Clauzele referitoare la dobândă și comisioane sunt elemente care determină costul total al creditului și împreună cu marja de profit formează prețul contractului, iar aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu poate privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al prețului sau remunerației (…)”, se arată în sentința din dosarul 29434/3/2011 de pe rolul Curții de Apel București.