"Conform reglementărilor Uniunii Europene, un stat membru poate să impună instituţiilor de credit obligaţii în ceea ce priveşte tipurile de comisioane pe care le pot percepe în cadrul unor contracte de credit de consum", consideră CJUE.

Prin urmare, OUG 50/2010, care limitează numărul şi tipurile comisioanelor pe care băncile le pot percepe în contractele cu consumatorii nu încalcă legislaţia UE. Hotărârea pronunţată la 12 iulie 2012 de CJUE este obligatorie pentru Judecătoria Călăraşi în soluţionarea litigiului dintre Volksbank şi ANPC şi, în egală măsură, pentru celelalte instanţe naţionale sesizate cu o problemă similară, transmite documentul.

România a transpus în legislaţia sa internă Directiva 2008/48/CE privind contractele de credit pentru consumatori prin adoptarea unei ordonanţe de urgenţă, OUG 50/2010, care a intrat în vigoare la 22 iunie 2010. Potrivit ordonanţei, pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensaţie în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor, după caz, penalităţi, precum şi un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.

Banca Volksbank România a menţinut comisionul de risc în contractele de credit garantate cu ipotecă şi după intrarea în vigoare a OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori. Contractele încheiate de Volksbank România cu clienţii săi prevedeau că împrumutatul datora băncii ‘un comisiona de risc’ egal cu 0,2 % din soldul creditului, care se plăteşte lunar, pe toată perioada creditului. Din această cauză, banca a fost sancţionată de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor – comisariatul Judeţean Călăraşi (ANPC).

În această situaţie, banca s-a adresat Judecătoriei Călăraţi, solicitând anularea sancţiunii. Volksbank a susţinut că unele dintre dispoziţiile ordonanţei ar fi fost contrare directivei.

Prin urmare, instanţa din Călăraşi a solicitat CJUE să precizeze domeniul de aplicare al Directivei 2008/48/CE, iar prin hotărârea sa din 12 iulie 2012, CJUE a stabilit că un stat membru poate prevedea aplicarea actului normativ naţional care transpune Directiva 2008/48/CE unor contracte de credit (precum cel garantat cu ipotecă) care nu intră în sfera de aplicare a directivei. Prin urmare, reglementarea contractelor de credit ipotecar prin OUG 50/2010 nu aduce atingere dreptului UE.

"Un stat membru poate aplica actul normativ naţional care transpune directiva şi contractelor de credit ipotecare precum cele din speţă, care sunt în curs de derulare la data intrării sale în vigoare. Nici Directiva 2008/48/CE, nici prevederile Tratatului privind Funcţionarea Uniunii Europene referitoare la libertatea de circulaţie a serviciilor şi libertatea de circulaţie a capitalurilor nu se opun ca un stat membru să impună instituţiilor de credit obligaţii, care nu sunt prevăzute de directiva menţionată, în ceea ce priveşte tipurile de comisioane pe care le pot percepe în cadrul unor contracte de credit de consum. Aşadar, OUG 50/2010 limitează, cu respectarea dreptului UE, numărul şi tipurile comisioanelor pe care băncile le pot percepe în contractele cu consumatorii", scrie în comunicatul MAEur.

Potrivit acestuia, Directiva 2008/48/CE nu se opune reglementărilor naţionale în materie de credite de consum, care permit consumatorilor să se adreseze direct ANPC cu plângeri legate de încălcarea drepturilor acestora, fără să existe o obligaţie de a recurge în prealabil la procedurile de soluţionare extrajudiciară prevăzute de legislaţia naţională. Prin urmare, dreptul UE permite ca ANPC să aplice sancţiuni băncilor în urma sesizărilor primite din partea consumatorilor.

Observaţiile Guvernului României transmise de Agentul guvernamental pentru Curtea de Justiţie a Uniunii Europene s-au înscris în linia de interpretare a Directivei 2008/48/CE statuată prin hotărârea CJUE în cauza C-6012/10.
Ce spune Volksbank
Potrivit răspunsului băncii, remis Capital, solicitarea transmisă de Instanța Națională către CEJ a vizat strict interpretarea anumitor articole din OUG 50, printre care și cel privitor la limitarea, ca și denumire, a comisioanelor pe care le poate percepe o bancă într-o convenție de credit.

Decizia Curții Europene nu impune nicio măsură obligatorie pentru Volksbank (de genul amenzilor, modificării contractelor,etc), ci doar indică instațelor locale modul în care se interpretează reglementarea. Impactul este limitat deoarece forma inițiala a OUG 50, care menționa ce comisioane pot fi percepute de către bănci a fost modificată, iar reglementarea nu se mai aplică în cazul contractelor încheiate înainte de iunie 2010.
Curtea a dat doar o interpretare asupra transpunerii Directivei. Interpretarea nu impune Guvernului/Parlamentului să modifice legea în vigoare (de altfel în tot cuprinsul deciziei Curtea a precizat că este la alegerea statelor membre modul în care înțeleg să reglementeze creditele cu ipotecă) și cu atât mai puțin nu anulează prevederile prin care a fost eliminată aplicabilitatea asupra contractelor în derulare.
În acest context trebuie lămurit foarte clar faptul că CEJ nu s-a pronuntat la modul general (din perspectiva întregii legislații europene) asupra dreptului unui stat de a dispune asupra limitării numărului de comisioane percepute de o bancă, ci doar asupra unei eventuale restricții a unei asemenea măsuri din perspectiva implementării unei Directivei europene privind creditele de consum (48/2008). Practic, hotărârea arată că prevederile Directivei, care reglementează doar creditele de consum, nu pot fi interpretate ca limitând dreptul statelor de a reglementa și alte domenii decât cele acoperite de Directiva Europeană (48/2008), de exemplu cel al creditelor cu ipotecă.

De asemenea, Volksbank vrea să sublinieze faptul că Instanța Europeană a notat că limitarea, prin intermediul OUG 50 a tipurilor de comisioane bancare ce pot fi incluse în contractele de credit (cum este comisionul de risc) nu are ca efect reducerea costului total al creditului (articolul 78 din Hotărâre). ”Banca a implementat OUG 50 în exact același spirit, menținând costul total al creditului, prin amendarea contractelor de credit astfel încât comisionul de risc să devină comision de administrare credit. În continuare, banca respectă deciziile instanțelor de judecată și tratează cu maximă seriozitate situația fiecărui client în parte. O dovadă în sensul că Banca respectă cerințele OUG 50/2010 o reprezintă chiar noile produse de creditare ale Bancii, cu o structură simplă de costuri și clauze contractuale ușor de înțeles", se arată în răspunsul celor de la Volksbank.