Proiecte nerealizate, KdF-Wagen, Beetle și Transporter
1904 – încep primele discuții între inginerii germani cu privire la o mașină populară produsă în serie. Exemplele din America sunt privite cu uimire și, mai apoi, cu interes. Apariția în 1908 a primului Ford Model T produs în serie largă este semnalul că și în Germania trebuie dezvoltat un proiect similar.
1925 – Studentul Béla Barényi prezintă, în Germania, un proiect al unui șasiu pentru „mașina populară”. Acesta avea tracțiune pe puntea spate și motor boxer cu sistem de răcire, caracteristici văzute ulterior la Beetle.
1934 – este prezentat prototipul unui vehicul realizat de Ferdinand Porsche, un inginer din Bohemia, pentru NSU Motorenwerke din Neckarsulm. Din nefericire, din cauza problemelor financiare, Porsche Type 32.nu este produs niciodată. Totuși, pe 22 iunie, în același an, “Reichsverband der Deutschen Automobilindustrie” îi acordă lui Ferdinand Porsche, fost angajat al Daimler-Motoren-Gesellschaft și designer al unor mașini sport pentru Auto Union, șansa de a dezvolta un vehicul subvenționat de stat.
1935 – în luna iulie, Porsche prezintă prototipul VW Series 3, un vehicul cu șasiu și caroserie din oțel și lemn. La finalul aceluiași an, Dr. Porsche GmbH realizează și prototipul unui model decapotabil botezat V2 care, împreună cu alte două proiecte, sunt acceptate de Reichsverband der Deutschen Automobilindustrie
1938 – Adolf Hitler botează proiectul VW Series 3 cu numele KdF-Wagen și lansează, pe 12 august, o campanie de strângere de fonduri pentru transpunerea acestuia în vehicul de serie. Cine plătea săptămânal o anumită sumă avea să devină, în curând, proprietarul unui astfel de vehicul. Doar 336.000 de persoane aderă la acest proiect iar suma strânsă este prea mică pentru a produce mașina în serie. Tot în 1938, pe 26 mai, începe construcția uzinei Volkswagen de lângă Fallersleben, proiect susținut de Deutsche Arbeitsfront.
1939 – Uzina, neterminată, este obligată să lucreze pentru Luftwaffe având ca sarcină repararea motoarelor de JU 88. Tot pentru a susține efortul de război, uzina Volkswagen primește o a doua linie de asamblare unde aveau să fie construite faimoasele “Kübelwagen”. Până la finalul războiului sunt produse 66.825 de vehicule militare. Type 82 Kübelwagen avea un motor cu patru cilindri, răcit cu aer, care dezvolta 35 CP.
1940 – Cerea tot mai mare de echipament militar aduce uzina în situația de a folosi munca forțată. În 1944 mai bine de două treimi dintre muncitorii de la Volkswagenwerk erau prizonieri de război, evrei sau polonezi.
1942 – Începe producția vehiculului amfibiu Type 166 “Schwimmwagen”. Vehiculul se putea deplasa cu 80 km/h pe uscat și cu 10 km/h pe apă.
1945 – Pe 22 august armata britanică de ocupație solicită uzinei să producă 20.000 de vehicule pentru necesitățile de transport. Pentru că nu existau fonduri, britanicii găsesc soluția de a instrui muncitorii germani să plaseze pe șasiurile rămase de la Kübelwagen, caroserii lucrate manual. Pe 27 decembrie sunt produse primele 55 de astfel de vehicule.
1946 – în martie este atinsă pentru prima dată cadența solicitată de britanici: 1.000 de mașini pe lună. În același an, uzina sărbătorește asamblarea vehiculului civil cu numărul 10.000.
1947 – uzina are 8.382 de angajați, dintre care 4.509 implicați direct în procesul de producție. Săptămâna de lucru are 48 de ore, fiecare oră fiind plătită cu 1,19 mărci germane. Compania, cu sediul acum la Wolfsburg, participă la târgul de la Hanovra unde câștigă un contract de export către Olanda. Pentru a menține competitivitatea mașinilor produse, britanicii impun inginerilor și muncitorilor găsirea unor soluții pentru îmbunătățirea mașinilor Volkswagen.
1948 – pe 1 ianuarie, Heinrich Nordhoff, fost manager la Opel, este impus de britanici ca director general al uzinei Volkswagen. Producția crește de la 1.185 de unități pe lună la 2.306 unități. Pe 1 octombrie marca Volkswagen este înregistrată la Oficiul German al Patentelor. Primele piețe pentru export sunt Olanda, Belgia, Luxemburg, Suedia și Danemarca.
1949 – Mai elegante și mai confortabile, cu jante și alte elemente cromate, modelele Beetle pentru export costă 5.450 de mărci germane. Intră în producție și varianta Beetle Cabrio cu un plafon dezvoltat de Hebmüller. Pe 6 septembrie, britanicii cedează uzina în administrarea statului Saxonia Inferioară
1950 – Volkswagen exportă peste ocean. Primele 330 de unități sunt trimise către Statele Unite și 128 către Uruguay. Pe 8 martie modelul Transporter intră în producție la Wolfsburg.
1951 – Timpul de asamblare al unei mașini la uzina Volkswagen scade de la 127 de ore la 116 ore. Prețul de bază al modelului Beetle este de 4.600 de mărci, în timp ce salariul mediu din Germania este de 346 DM. În 13 luni, un muncitor își poate cumpăra o mașină.
1952 – Beetle își schimbă înfățișarea.
1954 – O variantă cu opt locuri a modelului Transporter primește numele Sambabus. Principalii clienți pentru ambele modele Volkswagen sunt companiile. Doar 13% din producție ajunge la persoane fizice.
1955 – Pima vizită a unui cancelar german, Konrad Adenauer, la uzina din Wolfsburg. Aceasta devine un vector al economiei Germaniei de Vest. Pe 5 august este celebrat modelul Volkswagen cu numărul 1 milion, iar pe 10 august, Volkswagen cumpără uzina Studebaker-Packard din New Jersey pentru a produce mașini destinate pieței americane. O recalculare a costurilor oprește însă întreaga operațiune. Tot în aceeași lună intră în producție modelul Ghia Coupé dezvoltat împrecună cu carosierul Karmann.
1956 – Volkswagenwerk din Wolfsburg produce în acest an 333.190 de Beetle, 55% dintre acestea fiind exportate către 115 piețe cu SUA pe primul loc. Pe 8 martie este inaugurată uzina Volkswagen din Hanover-Stöcken unde avea să fie produs modelul Transporter.