Voluntariatul: o treaptă în carieră, un refugiu sau o provocare?

Să lucrezi fără niciun fel de remuneraţie nu este neapărat un lucru absurd. Membri ai organizaţiilor care colaborează cu voluntari arată cum munca dezinteresată poate fi, de fapt, în interesul lor. Eliza Rogalski, managing partner al companiei de PR Rogalski Grigoriu, a participat acum câteva săptămâni la o acţiune de ridicare a unor locuinţe pentru familiile sărace din zona băcăuană Moineşti-Comăneşti (foto jos). Primise prin e-mail o invitaţie din partea asociaţiei or

Să lucrezi fără niciun fel de remuneraţie nu este neapărat un lucru absurd. Membri ai organizaţiilor care colaborează cu voluntari arată cum munca dezinteresată poate fi, de fapt, în interesul lor.

Eliza Rogalski, managing partner al companiei de PR Rogalski Grigoriu, a participat acum câteva săptămâni la o acţiune de ridicare a unor locuinţe pentru familiile sărace din zona băcăuană Moineşti-Comăneşti (foto jos). Primise prin e-mail o invitaţie din partea asociaţiei organizatoare, Habitat for Humanity, şi şi-a spus, de ce nu, să încerce. „Am văzut oameni care nu merită să trăiască în locuinţe fără apă şi gaze, pline de mucegai, doar pentru că la noi tranziţia durează de 20 de ani“, spune ea, făcând referire la faptul că organizaţia „are un model de business interesant, în sensul că implică familiile în construirea locuinţelor şi le motivează să îşi găsească slujbe mai bune pentru a putea plăti lunar o rată foarte mică“. S-a întors, deci, în acele locuri, hotărâtă să continue această activitate, iar săptămâna aceasta îşi va relua munca pe şantier.

Exemplul Elizei este relevant în peisajul caritabil autohton. Potrivit unui studiu realizat de Centrul Naţional de Voluntariat Pro Vobis, cele mai multe aplicaţii primite de companiile care desfăşoară astfel de activităţi vin din partea tinerilor (sau, mai corect spus, a tinerelor, întrucât mai puţin de o treime din participanţi sunt bărbaţi) cu studii superioare, care sunt gata să se implice în proiecte alături de beneficiarii finali. Dincolo de acest portret-robot, motivaţiile sunt foarte diverse, în ultima vreme crescând, de pildă, numărul celor care vor să aibă ce puncta la rubrica „Experienţă“ din CV.

Cerere mare pentru export

Iar cea mai mare greutate în CV o are participarea la un program de voluntariat în afara ţării. Cele mai frecvente destinaţii sunt, fireşte, ţările cu un nivel de trai extrem de scăzut, cum sunt Etiopia sau Tanzania, iar stagiile durează 1-2 ani. Cu toate acestea, în ultimele 12 luni, Pro Vobis a primit peste o mie de aplicaţii pentru acest tip de proiecte. Însă numai „50 de specialişti cu experienţă solidă au trecut de selecţia profesională“, spune Cristina Rigman, directorul executiv al Pro Vobis. Mai mult, adaugă ea, o parte din cei aleşi nu vor trece de selecţia finală, pentru că „nu au şi calităţile personale potrivite“. Ea se referă aici la „motivaţie, modestie, încredere în sine, sensibilitate faţă de cei din jur, calităţi pe care, deşi par simple şi de bun-simţ, nu le are toată lumea“.

Aşadar, un proces de recrutare demn mai degrabă de un post de top-manager decât de unul pentru care „se primeşte sprijin financiar şi logistic în limitele unui trai simplu şi modest“. Care este explicaţia? Este vorba, crede Cristina Rigman, de obţinerea unor „satisfacţii atât de ordin sufletesc, de a fi îmbunătăţit viaţa unor oameni sau de a fi contribuit la protejarea unui colţ de natură, cât şi de ordin profesional. Tinerii îşi dezvoltă abilităţi de lucru, adulţii ies din rutină, iar vârstnicii găsesc o ocupaţie atunci când nimeni nu pare să mai aibă nevoie de ei.“

Pentru activităţile din ţară, selecţia este mai puţin dură. Cea mai populară platformă de voluntariat în rândul tinerilor, MaiMultVerde, lansată în urmă cu un an şi jumătate, are deja aproape 6.000 de persoane înscrise. „Oricine se poate înscrie, nu impunem niciun tip de filtre“, spune, din partea asociaţiei, Ioana Enache, precizând că există, totuşi, un set de criterii de departajare, în cazul în care oferta este mai mare decât cererea, situaţie relativ frecventă.

Aceasta este însă o situaţie fericită. În ţară există zeci de ONG-uri care nu îşi permit să lucreze decât pe bază de voluntariat şi care sunt, în genere, dispuse să accepte pe oricine, pe o perioadă oricât de scurtă.

Adesea, oamenii se aşteaptă ca simplul fapt de a se oferi ca voluntari să fie suficient, fără a mai fi nevoie ca ei să facă niciun alt efort.
Cristina Rigman, director executiv, Pro Vobis

Jumătate din voluntari lucrează pentru a căpăta experienţă

Speranţa că angajatorul va lua în considerare stagiile de voluntariat îi motivează pe cei mai mulţi dintre participanţi. Este remarcabilă, de asemenea, asocierea acestui tip de proiecte cu activităţile de tip teambuilding, cu grad înalt de socializare.