Este o întrebare pe care şi-au pus-o tot mai mult investitorii anul acesta. Motivaţia: volatilităţile în creştere, determinate de contextul marilor pieţe bursiere. Semnalul este dat de principala piaţă ipotecară din lume, unde a crescut, în ultimul an, insolvabilitatea creditelor ipotecare sub-prime. Primele mişcări cu amplitudini majore s-au resimţit în februarie şi august (scăderi de până la 10%).
Teoria şi practica financiară ne arată că, în contextul unor crize de sistem, principalele pieţe financiare pot „suferi“ căderi majore, care să depăşească 20%. Avem anul 1998, când, în urma falimentului fondului de hedging Long Term Capital, indicii NASDAQ Composite şi Dow Jones s-au depreciat cu peste 20%. În 2002, în urma crizei provocate de pieţele sud-americane (pieţele mature erau deja într-o zonă de minime determinate de criza dotcom-urilor şi atentatului asupra WTC), pe parcursul a doar două luni, indicii Nasdaq Compozite şi Dow Jones mai cuantifică deprecieri majore de 57% şi respectiv 37%, minimele fiind înregistrate în septembrie 2002.
Chiar dacă, în general, principalii indici bursieri din lume înregistrează creşteri pe perioade mai lungi, ajustate de corecţii (scăderi de doar 10%), există o ciclicitate care „intervine“ o dată la 7-10 ani, putând asista la o scădere majoră. Dacă ar fi să ne raportăm la anul 2003, principalii indici mondiali s-au înscris doar pe un trend ascendent. În acest context, se pune întrebarea: ne rezervă toamna o surpriză? Dacă da, cât de mare va fi impactul pe piaţa de capital românească? Răspunsul: „unda“ se va resimţi şi la noi dacă acest scenariu va fi posibil. Chiar cu o amplitudine mai mică a corecţiilor şi cu reveniri ceva mai rapide ale principalelor cotaţii, reacţia emoţională a jucătorilor din piaţă va exista. Poate că semnalul va fi dat chiar de decizia FED, care se va întruni pe 18 septembrie, privind direcţia dobânzii de referinţă!
