Procesul pe care îl traversează în ultima perioadă China, care prin iniţiativa „O centură, un drum” urmăreşte să devină unul dintre centrii de putere ai secolului 21, indică o contradicţie cu „diplomaţia delicată şi precaută” pe care a încercat să o afişeze în ultimii zece ani.

Un alt subiect de tensiune în relaţia cu SUA şi alte state vestice pe care o are China, ţară care încearcă să dezmintă acuzaţiile că ar fi „responsabilul numărul unu” de epidemia mondială de virus, este legat de „legea siguranţei naţionale” referitoare la Hong Kong. Invocând fie Covid-19, fie „legea siguranţei naţionale”, SUA vorbesc despre impunerea de sancţiuni comerciale Chinei pe tema Hong Kong-ului şi despre suspendarea acordului comercial de fază 1 la care au ajuns cu China. Iar China spune că va răspunde pe bază de reciprocitate acestei atitudini a Statelor Unite.

China se preocupă pe de o parte cu probleme multilaterale şi pe de altă parte, încearcă să dezvolte relaţii economico-politice îmbogăţite cu toate ţările aflate pe coridoarele importante ale iniţiativei „o centură, un drum”. Numai că, în ultima perioadă, relaţiile cu ţări vitale ale coridorului sudic – India, Pakistan şi Iran – arată că treaba nu este deloc uşoară pe coridorul sudic. Problema Cashmirului, devenită un impas în relaţiile dintre Pakistan şi India, dar şi conflictele armate înregistrate în ultimele zile la frontiera dintre India şi China, unde ambele părţi au pierdut militari, arată că situaţia nu este deloc facilă. Printr-o decizie luată ieri, guvernul din India a interzis 58 de aplicaţii de origine chineză, printre care aplicaţia video TikTok, aplicaţia UC Web a gigantului e-commerce Alibaba sau WeChat. Telefoanele mobile şi aplicaţiile aferente comercializate în India, ţară care a preluat de mult de la China titlul de cel mai aglomerat stat al lumii, reprezintă o piaţă incredibilă pentru companiile chineze. Din acest motiv, pe lângă pierderea unei surse importante pentru companiile chinezeşti, pare că se complică şi ecuaţia privind viitorul proiectului „o centură, un drum”.

Iar în ecuaţia libiană, nemulţumirea Franţei, ale cărei planuri au eşuat, l-au montat atât de mult pe preşedintele Macron încât a ajunsă să acuze Turcia de crime împotriva umanităţii, cu speranţa că va putea să ascundă propriile planuri de dimensiunea unei crime împotriva umanităţii.

Moartea directorului general al companiei petroliere franceze Total, Christophe de Margerie, într-un accident aviatic pe aeroportul din Moscova rămâne în continuare un mister. Oare, negocierile dintre Franţa şi Rusia pe tema Libiei se întind până atunci? Nu este ciudat faptul că accidentul aviatic a avut loc pe 21 octombrie 2014, la trei ani după uciderea lui Gaddafi, pe 20 octombrie 2011?

Seriile rachetelor şi ale armelor lăsate în urmă de forţele lui Haftar au demonstrat că este vorba de arme vândute de SUA Franţei. Vor escalada tensiunile între SUA pe de o parte şi Germania şi Franţa pe de altă parte, care vor să pună bazele unei noi perioade de relaţii cu China şi Rusia. Cu siguranţă, politicienii americani care susţin curentul „Noului Atlantic”, nu îl vor lăsa în pace pe „globalistul” Macron.