Bugetul sectorului public din România pentru anul viitor va fi excedentar (n.r. - cheltuielile statului mai mici decât veniturile), scrie fostul ministru de Finanţe, Varujan Vosganian, pe blogul său.
Este un obiectiv pretenţios pe care numai ţări foarte dezvoltate din lume şi-l pot permite. Astfel, potrivit lui Vosganian, deficitul bugetar pentru 2012 va fi dat de costurile cu datoria publică, situate la 2% din PIB (Produsul Intern Brut).
”Cheltuielile se vor tăia pentru a face loc costurilor suplimentare, faţă de 2011, ale datoriei publice. Un buget excedentar în ce priveşte finanţarea sectorului public este un obiectiv extrem de pretenţios pe care numai ţări foarte dezvoltate, cum ar fi cele scandinave, şi-l pot permite”, punctează Vosganian.
Ori, România, ţară în care majoritatea şcolilor abia obţin – când au noroc – autorizaţie de funcţionare, când spitalele nu au, uneori, nici măcar vată pentru pansamente, continuă fostul ministru, când drumurile capătă reliefuri lunare şi salariile ori pensile se măsoară în câţiva euro pe zi, nu se află printre acestea.
Acesta aminteşte de afirmaţiile preşedintelui României, Traian Băsescu, conform cărora deficitul bugetar pe cash în 2012 ar trebui să se situeze la 1,9% din PIB, pentru ca deficitul bugetar calculat după metodologia ESA a Uniunii Europene să se situeze undeva la 2,3-2,4% din PIB.
”Pentru anul viitor înţeleg că deficitul bugetului consolidat, pe cash, adică execuţia bugetară efectivă, fără alte influenţe, cum ar fi cele ale bugetelor companiilor de stat, va fi de sub 2% din PIB (cu adaugirile metodologiei ESA, cam 2,3 – 2,4%). Asta ca să mai rămână, până la 3%, ceva loc pentru costurile suplimentare ale refinanţării datoriei publice, dacă vremurile se înrăutăţesc”, mai subliniază el.
Totodată, potrivit evoluţiei datoriei publice, dacă lucrurile nu se înrăutăţesc, România va plăti în anul 2012 costuri ale datoriei publice de cel puţin 2% din PIB. Astfel, susține el, cheltuielile se vor tăia de două ori. O dată pentru a coborî deficitul de la 4% la sub 2% și încă o dată pentru a face loc costurilor suplimentare, faţă de 2011, ale datoriei publice.