Trei salariaţi din sistemul privat duc în spate un angajat al statului, plus alţi asistaţi social prin sistemul de pensii şi alte ajutoare. Oricât ar spera că timpul şi politicile unui guvern liberal le vor uşura povara, angajaţilor din sectorul privat nu le rămâne decât să contemple cum lucrurile se înrăutăţesc.

Asistaţii statului se înmulţesc nu numai natural, prin îmbătrânirea populaţiei, ci şi prin angajările masive făcute de sectorul public. Câteva mii de persoane au îngroşat, anul trecut, rândurile funcţionărimii. Sunt nu doar mai numeroşi, ci şi din ce în ce mai bine plătiţi. Dacă a lucrat într-o bancă, angajatul din sistemul privat şi-a văzut salariul crescând cu circa 15% în ultimul an. Funcţionarului pe care îl duce în spate prin impozitele plătite i-a crescut însă leafa cu aproape 50%, de trei ori mai mult.

Acum, în prag de alegeri, se pregăteşte de grevă, pentru a obţine noi majorări. Conştient de importanţa muncii sale, nu se simte un parazit al economiei. Chiar dacă majorarea salariului său a fost una dintre principalele cauze de creştere a inflaţiei, afectând stabilitatea economiei şi deteriorând astfel chiar perspectivele de dezvoltare a afacerilor private. Îl ofensezi dacă îl întrebi de veniturile reale, pe care refuză să le completeze în declaraţia de avere. Nu vrea să se ştie că modestul salariu de bugetar este triplat de sporuri şi stimulente, sume pe care nimeni nu le poate afla, pentru că se colectează extrabugetar, după o reţetă legală a deturnării. Cu cât aparatul din care face parte strânge mai mulţi bani de la contribuabilii pe care îi parazitează, cu atât leafa i se umflă mai tare. Motiv pentru  exces de zel la amenzi.

Economiştii liberali i-ar putea spune Guvernului că nu doar economia, ci şi democraţia au de suferit. Când mare parte a alegătorilor se află pe statele de plată ale statului, cei care ajung să îi reprezinte în Parlament sau în alte instituţii oficiale ştiu ce aşteptări au astfel de votanţi. Mai mult decât de stabilitatea economiei, angajatului la stat îi pasă de propriul său salariu. Va considera mai importantă creşterea acestuia decât principiile bunei guvernări, atât de ambigue. Cât timp vor avea principalul vad de votanţi printre asistaţi ai statului, pentru politicieni promisiunile înainte de alegeri rămân la fel de simple ca întotdeauna.

Capital – Editia nr.11, data 19 martie 2008