Votul prin opțiuni ierarhizate a funcționat la New York. Ar trebui folosit și în alte locuri
Abia marți, după două săptămâni de numărat, s-a aflat că Eric Adams, președintele Districtului Brooklyn, va fi câștigătorul. Un aspect nefericit, întrucât nu noul sistem cu opțiuni ierarhizate e cel care a generat debandada. Administratorii electorali incompetenți ai New Yorkului s-au încurcat la aspecte elementare ale procedurii de numărare a voturilor, cum au mai făcut-o și la alte alegeri la care nu exista acest sistem. În plus, a fost nevoie să fie colectate și inventariate și buletinele alegătorilor absenți. Pe de altă parte, votul prin opțiuni ierarhizate a demonstrat că este o alternativă atractivă la scrutinul tradițional cu un singur tur, conform washingtonpost.com
În sistemul de vot prin opțiuni ierarhizate alegătorii trimit liste cu candidați ordonați în funcție de preferințele lor. Candidatul prezent cel mai rar pe prima poziție în liste e eliminat la prima numărătoare. Voturile primite de el sunt alocate candidatului de pe poziția a doua. Procedura continuă astfel până când unul dintre candidați obține peste 50% din voturi.
Nu chiar toate predicțiile optimiste făcute de susținătorii acestui sistem s-au materializat. În teorie, el ar trebui să reducă ostilitatea, însă alegerile primare din New York au devenit totuși foarte acerbe. Sistemul a părut totodată să încurajeze jocurile; pe măsură ce alegerile se apropiau, candidații au format alianțe pentru a-i ghida pe alegători pe cine să așeze pe poziția a doua.
Însă aceste alianțe nu au fost neapărat ceva rău. Votul prin opțiuni ierarhizate i-a încurajat pe candidați să caute compromisuri și să identifice zone de interes comun. Acest lucru le-a permis alegătorilor să identifice candidații dintr-o anumită porțiune a spectrului politic sau pe cei care acordau prioritate acelorași chestiuni ca și ei.
Sistemul cu vot prin opțiuni ierarhizate și-a materializat cea mai importantă promisiune
Când alegătorii au și procedat astfel, sistemul cu vot prin opțiuni ierarhizate și-a materializat cea mai importantă promisiune: i-a avantajat pe candidații acceptabili pentru mai mulți și i-a eliminat pe cei de nișă, care ar fi scindat votul într-un scrutin tradițional. Dl Adams s-a aflat pe primul loc și la prima și la ultima numărătoare. Însă la cea finală adversara lui s-a dovedit a nu fi marea candidată a stângii, Maya Wiley, ieșită pe locul doi la prima numărătoare, ci Kathryn Garcia, o candidată mai puțin radicală din perspectivă ideologică. Dacă dna Wiley ar fi ieșit câștigătoare la prima rundă, un rezultat plauzibil în cazul unui vot foarte fracturat, votul prin opțiuni ierarhizate l-ar fi salvat aproape sigur pe dl Adams sau ar fi propulsat-o pe dna Garcia în frunte, în detrimentul dnei Wiley, mai puțin populară.
Cu alte cuvinte, sistemul a oferit mult mai multă informație despre ce-și doresc de fapt alegătorii. Se dovedește astfel că progresiștii de stânga sunt un grup substanțial dar minoritar la New York. Votul prin opțiuni ierarhizate le îngreunează victoria candidaților cu o bază electorală mai ferventă, dar mai restrânsă.
Poate că simpatizanții dlui Adams nu au apreciat cursa strânsă generată de votul prin opțiuni ierarhizate, însă acum el poate revendica o victorie cu 50,5% din voturi, în loc să treacă la alegerile municipale cu sprijinul a mai puțin de o treime din voturi, cât avea la prima numărătoare, fapt ce-i conferă o mai mare legitimitate.
Votul prin opțiuni ierarhizate ar trebui să fie folosit mai mult. De exemplu, alegerile primare democrate de anul viitor pentru guvernatorul statului Maryland, deja cu o mare aglomerare de candidați, ar fi cursa perfectă pentru acest sistem.
