MODĂ Recrutarea de angajaţi prin reţelele sociale s-a extins şi în România, după ce a devenit obişnuinţă în ţările dezvoltate. Aproape că e mai uşor să îţi găseşti un job prin aceste mijloace de comunicare decât prin cele clasice
Un tânăr român a aplicat pentru un job într-o industrie în care mai lucrase, servicii pe vase de croazieră. Avea experienţă în companii americane, referinţe bune de la fostele locuri de muncă. A fost contactat de o firmă cu acest obiect de activitate şi ajunsese la un pas de a bate palma pentru un contract care i-ar fi adus câteva mii de euro pe lună. Ghinion, însă: angajatorii şi-au aruncat ochii pe profilul lui de Facebook şi au găsit acolo postată o caricatură obscenă. „Ne pare rău, noi vrem angajaţi cu conduita ireproşabilă“, i-au spus. Şi, cu asta, colaborarea s-a sfârşit înainte de a începe. Dar există şi exemple opuse, cu internauţi care au obţinut, prin intermediul reţelelor sociale, un loc de muncă mai bun. O mare companie din domeniul lactatelor avea nevoie de un director de marketing. A selectat, de pe LinkedIn, 12 persoane. Le-a chemat la interviu cu departamentul de resurse umane şi le-a testat. A selectat apoi o listă scurtă de trei candidaţi şi i-a chemat pe aceştia la un nou interviu, de data asta cu managerul general. Unul dintre ei, care lucra pe un post similar într-o altă multinaţională, a primit jobul. Totul a durat circa trei săptămâni Aşadar, multe depind de ce postezi şi de ce nu postezi, precum şi de partenerii din reţea şi de grupurile în care te integrezi.
Facebook vine în sprijinul angajatorilor aflaţi în căutare de mână de lucru, dar poate încurca planurile celor care aşteaptă să primească un job. Şi asta pentru că aici putem fi verificaţi – cât de leneşi sau de neserioşi suntem la actualul loc de muncă.
Nu vă jucaţi toată ziua
„Când mă uit pe pagina unui posibil viitor angajat şi văd că, din opt ore, cât are ziua de muncă, trei a stat pe Facebook, atunci am o problemă“, a spus Mihaela Tudorancea, managing partner la compania de resurse umane Tudorancea &Partners. „Desigur, altfel se prezintă situaţia când postezi subiecte din sfera profesională, de exemplu când pe pagina companiei sau pe cea personală promovezi produsul la care lucrezi sau descrii problemele pe care le întâmpini. În aceste cazuri, nu există nicio problemă. Dar să joci tot felul de jocuri, de dimineaţa până seara, în timp ce eşti la serviciu – iată un comportament care nu te recomandă pentru un post“, a explicat Tudorancea. Ea afirmă că LinkedIn, „o reţea exclusivă pentru profesionişti“, ne foloseşte mai mult la brandul personal, „dar şi aceasta începe să se mondenizeze, uşor, nu deranjant“. Specialisul în recrutare a menţionat şi un alt aspect negativ al reţelei LinkedIn: permite oricui să îşi dea cu părerea despre abilităţile userilor. Astfel, Popescu scrie referinţe bune despre Ionescu şi reciproc, deşi cei doi poate nu s-au văzut niciodată la faţă.
Ce face, totuşi, diferenţa între cele două reţele, LinkedIn şi Facebook, cele mai des utilizate? „În special LinkedIn capătă amploare din ce în ce mai mare, mai ales că pe aceste canale poate fi personalul căutat în principalele industrii care recrutează – IT, BPO (business process outsourcing, activităţi externalizate de o companie către un terţ), call-centere, shared services (consolidarea unui business care integrează mai multe operaţiuni ale unei organizaţii, de exemplu HR, IT, servicii financiare etc)“, a declarat Mădălina Bălan, managing partner la Hart Human Resource Consulting.
Suntem urmăriţi
Oana Datki, director pentru Europa de Sud-Est la compania de HR Consulteam, spune că, în ziua de azi, aproape toţi angajatorii urmăresc reţelele de socializare pentru a găsi potenţiali salariaţi: „În străinătate, se uită toţi pe reţele, în România, circa 90%“. Datki a explicat că există două variante de verificare a candidaţilor, una oficială şi una neoficială. Astfel, reprezentanţii companiei îl pot anunţa pe solicitantul de job că a ajuns printre finaliştii pentru postul ţintit şi că îi vor analiza activitatea, nu doar online, ci şi cerând referinţe de la fostul loc de muncă. Dar mai este şi verificarea neoficială, aceea prin care firma de headhunting sau cea angajatoare caută informaţii despre viitorul angajat fără să îl anunţe. Oficialul Consulteam a arătat că postările de pe Facebook sunt cu atât mai sensibile cu cât userul are o poziţie mai importantă. „Pentru un simplu agent de vânzări, un tânăr începător nu contează foarte mult ce postează. Dar dacă ai o firmă, vinzi produse scumpe şi ai nevoie de un reprezentant sau de un director de vânzări care să îşi facă o imagine bună, nu vei angaja pe cineva care se pozează cum îşi toarnă bere în cap“, a precizat Oana Datki.
Avantajele recrutării prin reţele sociale
Viteza
Posibilitatea de a căuta după criterii multiple
Atingerea candidaţilor „pasivi“ care nu caută neapărat un job, dar care pot avea setul de abilităţi şi calificări cerute de angajator
Uşurinţa de a identifica şi candidaţi din alte pieţe, „mobili“