În Marea Britanie, profesiile se împart în două categorii: cele reglementate prin lege, pentru care este necesară recunoaşterea diplomelor şi a calificărilor obţinute în celelalte state nereglementate, şi cele care pot fi exercitate în mod liber, fără o calificare specifică.
Potrivit Raportului "European Job Mobility Bulletin", meseriile cele mai căutate de către angajatorii britanici erau: specialişti în finanţe şi vânzări, vânzători în magazine şi pieţe, personal informaţii clienţi şi vânzători stradali.
Referitor la condiţiile de muncă, în Marea Britanie există trei categorii de persoane care lucrează: salariaţi, lucrători şi lucrători independenţi, iar pentru a găsi un loc de muncă este necesară o specializare clară.
Angajaţii au dreptul să primească o informare scrisă cu privire la condiţiile în care se vor derula raporturile de muncă şi să fie plătiţi cel puţin la nivelul salariului minim naţional acordat pentru fiecare oră de activitate, potrivit informaţiilor din ghid.
Tariful pe oră este de 6,50 lire pentru persoanele cu vârste de peste 21 de ani, 5,13 lire pentru cei care au între 18 şi 20 de ani, 3,79 lire pentru persoanele de 16-17 ani şi 2,73 lire pentru ucenicii care au sub 19 ani şi se află în primul an de ucenicie.
Toţi lucrătorii, inclusiv cei casnici, lucrătorii în regim part-time, lucrătorii în agricultură, persoanele cu dizabilităţi, trebuie să primească cel puţin tariful minim reglementat.
De asemenea, angajaţii nu pot fi forţaţi să lucreze mai mult de 48 de ore pe săptămână şi au dreptul la un concediu de cel puţin 28 de zile pe an.
Legislaţia britanică prevede că angajatului trebuie să i se reţină şi să i se vireze către stat taxele şi impozitele salariale.
Mai multe detalii pe capital.ro
