Ca impozitarea nu ramane mai favorabila la bursa decat pentru alte castiguri este poate mai putin important decat faptul ca ea se schimba atat de frecvent.

La inceputul anului, unui prieten slovac aflat in vizita la Bucuresti, care nu a avut vreodata legatura cu piata de capital, i-a venit ideea ca Romania ar fi locul ideal pentru o mica speculatie. A vazut afisate, intr-o cafenea bancara, cotatiile bursiere, s-a mirat de cresterile mari, chiar pentru actiuni considerate “blue-chips”, iar dupa ce a aflat cat de mult ar fi putut castiga anul trecut sau in primele doua luni din 2006, a inceput sa intrevada posibilitatea de a-si cumpara fara prea mare efort un apartament la el in tara. Cu un credit luat in Slovacia la dobanzi de 3-4%, s-a gandit ca poate cumpara la Bucuresti actiuni sau unitati la fondurile mutuale. Spera un castig care nu numai sa ii acopere lejer costul creditului, dar sa ii aduca si profit. Mica sa investitie speculativa, picatura intr-un ocean, ar fi parasit probabil zilele acestea piata romaneasca, odata cu zecile de milioane de euro retrase de marii investitori straini, pentru a evita caderile viitoare de preturi pe care piata pesimista le anticipeaza sau pentru a se reorienta catre un plasament mai bun in alta parte.



Intr-o minima informare despre riscurile pietei noastre, nu l-a interesat daca statul sprijina bursa prin facilitati fiscale sau alte ajutoare. Sunt afaceri private si ar fi ciudat sa le ajute pe acestea in dauna altor domenii. L-au pus, insa, pe ganduri povesti despre patroni chemati saptamanal la parchet, la companiile carora poti sa castigi sau sa pierzi pe bursa, daca stii cu ce vesti ies de la procurori, sau despre legi discutate in parlament, care pot influenta puternic actiunile altor societati, in timp ce acestea raman nesuspendate de la tranzactionare, spre beneficiul catorva investitori mai bine informati. A ramas ca se mai gandeste cu mica investitie…

Zilele trecute, piata de capital romaneasca isi contempla pierderile, uitandu-se lung dupa banii retrasi de straini. Analistii intrevedeau un peisaj destul de sumbru pana in toamna, cand investitorii ar putea incepe sa isi recapete increderea. Printre vinovatii identificati: statul, care descurajeaza plasamentele pe piata de capital, neimpozitand castigurile de aici mai favorabil decat in alte domenii. Daca fara facilitati fiscale un sector atat de dinamic cum este bursa nu ar mai fi rentabil, atunci ar avea cu adevarat o problema. Ca impozitarea nu ramane mai favorabila decat pentru alte castiguri este poate mai putin important decat faptul ca ea se schimba atat de frecvent. Statului ii putem pretinde predictibilitate si tratament egal, mai putin favoruri fiscale, chiar daca acestea ar fi benefice pentru dezvoltarea unui sector important.



Reprosuri mult mai “grele” pe care piata de capital le poate aduce oficialilor tin insa de altceva. Instrumente importante ca titlurile de stat sau obligatiunile ipotecare au fost tinute mult timp departe de bursa. Reforma pensiilor a batut ani de zile pasul pe loc. Pietei de capital nu i-a ramas astfel decat sa viseze la momentul in care statul va permite romanilor sa isi incredinteze banii de batranete unor fonduri private, care sa ii plaseze apoi in actiuni, obligatiuni sau alte titluri. Legi schimbate “in secret”, ca in cazul celei privind SIF-urile, dau peste cap piata si imbogatesc cativa “conesseuri”. Altele o tin in sah cu modul in care angajatii companiilor privatizate pot cumpara actiuni. si peste toate, circuri mediatice la Parchet, cu patroni cercetati, arestati, eliberati, dar niciodata trimisi in judecata, spre deliciul amatorilor de mari fluctuatii bursiere.