O scânteie. De atât a fost nevoie pentru ca 54 de tineri să-și piardă viață în clubul Colectiv sau pe patul de spital. Alte persoane se află în stare gravă în spitalele bucureștene, iar câteva zeci au ajuns, într-un final, în spitale de specialitate din vestul Europei sau Israel.

O picătură. A fost de ajuns să umple paharul indolenței, delăsării și modului grobian prin care politrucii au guvernat această țară. Peste 30.000 de oameni au participat la unul dintre cele mai mari proteste de după revoluție.

O demisie. Cea a primarului sectorului 4 a fost cerută, inițial, de inițiatorii protestului, care ulterior s-a extins la demisia premierului Victor Ponta și la cea a vicepremierului Gabriel Oprea. Cu un picior pe făraș, pilotul de la Palatul Victoria a găsit de cuviință că a sosit momentul să își pună capăt carierei.

O schimbare. Dar nu orice fel de schimbare, ci a întregului spectru politic, cu excepția președintelui, a fost ulterior cerută în serile care au urmat. O schimbare se impunea și avem nevoie de ea, dar nu oricum. Această schimbare trebuie să înceapă de sus în jos, dar și de jos în sus.

O schimbare presupune nu doar actul în sine, ci și determinarea pentru așa ceva, spunea recent consilierul prezidențial Lazăr Comănescu. Eu consider că schimbarea trebuie începută de la persoana I. Fiecare ar trebui să înceapă cu el. Nu poți să ieși în Piața Universității, să urli în gura mare că vrei vrute și nevrute cât timp tu ești cel de la care ar trebui să înceapă schimbarea. Tu, protestatarul de ieri, de astăzi, de mâine, care ceri un mod civilizat de trai, care vrei transport în comun la standarde europene, dar în același timp te văd dimineață în tramvai sau în metrou că te lăfăi pe scaun cu căștile în urechi, fără să cedezi locul femeii însărcinate din fața ta. Tu, cel care știi să citești mesajele de pe banda rulantă de la metrou, dar staționezi pe orice parte îți convine. Tu, cel care ai coșul de gunoi la doi pași, dar preferi să arunci țigara pe jos. De la aceste lucruri mărunte, pe care trebuia să le cunoști și să le respecți, ar trebui să înceapă totul. Abia apoi putem avea pretenția de a cere semenilor respect. Respectul cuvenit într-o țară civilizată. Și lista poate continua cu păduri, educație, sănătate, infrastructura, depolitizare, resurse, strategii și multe altele. Acum avem un premier desemnat. Un fost comisar european, un tehnocrat. Își va forma echipa, cel mai probabil, va primi și votul de încredere, dar jocul pentru tine, pentru mine, pentru noi nu s-a oprit aici. Nu-ți fă iluzii deșarte! Nu te aștepta ca odată cu instalarea noului Cabinet la Palatul Victoria să înceapă să curgă lapte și miere! Un premier sau un ministru nu înseamnă întregul sistem. Acesta e compus din peste un milion de bugetari. Nu toți, dar mulți sunt oameni care nu vor face altceva decât să împiedice schimbarea. Ei au schimbat nu unul sau doi miniștri, ci zeci în decursul ultimilor ani. Ai văzut vreo îmbunătățire? Ai văzut vreo transparentizare?

Doar așa cred că se poate explica indicele adaptării la schimbare, un indicator care poziționează România, pe locul 79 din 127 de țări, între Tanzania și Mozambic. Iar dacă crezi că bulgarii se află în spatele nostru te înșeli amarnic. Vecinii noștri sunt cu multe locuri în fața noastră (47), sau Polonia, un model economic spre care tindem, pe 32, și să nu mai vorbim de Kazahstan, un stat pe care, probabil, îl consideri din lumea a treia, dar care, conform studiului KPMG și Oxford Economics, e înaintea Poloniei. O să ne revedem în stradă, poate peste o săptămână, peste o lună sau un an. Și atunci vom cere schimbare și este normal să o facem. Poate atunci vom avea un nou partid, unul al străzii care să cunoasă și să reprezinte cu adevărat interesele românilor.