"Ne-am dorit foarte mult să participăm la acest Salon auto, pentru că suntem într-o perioadă în care subiectul la zi ţine de reglementările noului Cod Rutier, şi am ţinut să prezentăm la Salonul auto informaţii pentru un public foarte focusat, care este interesat de tot ceea ce ţine de industria auto", a precizat directorul de comunicare al MAI, Marius Tache.

Primul permis de conducere românesc a fost emis în 1913. Examinarea celor care doreau să obţină permis se efectua de către Prefectura de Poliţie din Bucureşti, care în decembrie 1907 a organizat primele examene. Autorităţile au luat această măsură ca urmare a creşterii îngrijorătoare a numărului de autovehicule care la începutul anului 1908, ajunsese la "impresionanta" cifra de 138 (o sută treizeci şi opt) de automobile.

Introducerea primelor indicatoare de circulaţie pe şosele s-a hotărât la Congresul Internaţional al Drumurilor, ţinut la Paris în anul 1908, la care a participat şi un reprezentant al României şi care a semnat convenţia adoptată.

Cu toate acestea, în România, practic, indicatoarele de circulaţie au fost introduse în anul 1913, când în ţara noastră erau înregistrate 1.300 de automobile.

Primele examene pentru obţinerea permisului de conducere au fost organizate în decembrie 1907, dar primele cursuri de pregătire a celor care doreau permis de conducere au fost deschise abia în ianuarie 1911 şi s-au finalizat trei luni mai târziu când toţi cei 12 elevi au fost brevetaţi. Examenul a constat într-o probă de viteză pe şosea şi o probă de frânare instantanee în momentul în care examinatorul arunca în fata automobilului aflat in plina viteză, un sac umplut cu paie.

Dacă un cal sau un alt animal are frică de automobil, acesta va merge încet de tot

La data de 11 octombrie 1913 a intrat în vigoare, prin publicarea în Monitorul Oficial nr.156, "Regulamentul pentru circulaţiunea autovehiculelor" care prevedea o serie de condiţii pentru admiterea în circulaţie a autovehiculelor. În conformitate cu prevederile acestui regulament, pentru a fi admis să circule pe drumurile publice din ţară şi din străinătate, orice autovehicul trebuia să fie "recunoscut bun pentru circulaţie" de către o comisie ce funcţiona pe lângă fiecare prefectură de judeţ şi din care trebuia să facă parte "şi un specialist de automobil, de preferinţă membru al Clubului Automobilistic Român". De asemenea, conducătorul era obligat ca, înainte de plecarea în cursă, să verifice starea tehnică a autovehiculului şi să ia toate măsurile "ca maşinăria să funcţioneze conform celor prescrise în regulament", iar neîndeplinirea acestor obligaţii sau reguli atrăgeau răspunderea penală a persoanelor vinovate. Dacă conducătorul băga de seamă că un cal sau un alt animal are frică de automobil sau sunt în pericol oamenii şi animalele prin trecerea automobilului, atunci automobilul va merge încet de tot …. sau eventual va opri." De asemenea, cu privire la viteza de deplasare se prevedea ca "iuţeala mersului automobilelor, tramcarelor şi motoretelor nu va putea fi mai mare de 15 km/ora, în aglomeraţiuni, oraşe şi la trecerea prin sate". Un aspect cu totul nou îl constituie prevederea conform căreia "luptele, întrecerile pe străzile oraşului sunt cu desăvârşire interzise".

La 21 august 1921 intră în vigoare, prin publicarea în Monitorul Oficial nr. 117, "Legea privitoare la circulaţia autovehiculelor" şi Regulamentul de aplicare a acestei legi, care aduce noi precizări în legătură cu condiţiile de bază ale circulaţiei automobilelor.

Acestea se refereau în special la regulile ce trebuie respectate pentru deplasarea în siguranţă pe drumurile publice precum şi la înmatricularea şi controlul stării tehnice al autovehiculelor.

Viteza maximă: 12 km/ora

De asemenea, legea prevedea că "viteza maximă cu care automobilele şi celelalte vehicule cu tracţiune mecanică pot circula în oraşe şi în trecerile prin comune va fi de 12 km/ora, adică egal cu trapul cailor; la cotituri, în aglomeraţiuni va fi redusă viteza cu 6 km/ora, adică egală cu pasul pedestrului".

Cu privire la obţinerea permisului de conducere, legea din 1921 precizează că examenul va consta dintr-o probă practică şi o probă orală, din care să rezulte ca solicitantul posedă suficiente cunoştinţe de conducere şi cunoaşte perfect legea, regulamentul şi ordonanţele referitoare la circulaţia automobilelor, teorie elementară de mecanică etc".

Sursa: Agerpres, politiaromana.ro