Exporturile României au adus anul trecut încasări mai mari cu peste 55% față de vârful din 2008 de dinaintea crizei, însă comunitatea firmelor cu activități de export a rămas marcată de efectele căderii economice brutale din 2009 – 2010, numărul exportatorilor fiind mai mic cu circa 2.600. Din aproape 25.000 de companii exportatoare în 2008, după primii doi ani de criză mai rămăseseră 18.700, potrivit datelor colectate de Institutul Național de Statistică, și, cu toată recuperarea care a urmat apoi, la sfârșitul lui 2014 erau doar 22.000 de firme care făceau export. Și nu le mergea rău, având în vedere reluarea dinamicii ascendente a exporturilor începând din 2010. Cererea externă și competitivitatea costurilor locale au stimulat orientarea unui număr din ce în ce mai mare de firme spre export, însă creșterea economică firavă din ultimii ani nu a reușit să dilueze amprenta dependenței riscante a exporturilor de un corp relativ restrâns de companii.
Cu sau fără creștere economică, 10 companii acoperă o cincime din exporturile României și absolut toate sunt subsidiare ale unor multinaționale. Iar acest grad de concentrare s-a menținut și în anul de boom economic 2008, și în 2014, când economia a crescut cu aproape 3%. Primii cinci mari exportatori, care includ doi constructori auto și două companii petroliere, au cumulat anul trecut peste 14% din totalul exporturilor. Iar prezența puternică a sectorului auto se vede în toată structura industriei exportatoare, mergând până la nivelul primelor 500 companii cu operațiuni de export, care țin aproape 75% din exporturi și unde capitalul românesc este, de asemenea, foarte slab reprezentat. Firmele mici și mijlocii, de la care se așteaptă stabilizarea unui ritm de creștere economică cât mai apropiat de potențial, rămân actori secundari pe piața de export, în pofida unor eforturi de creștere a gradului de integrare locală a producției pentru extern. În continuare, o bună parte din exporturi sunt realizate cu materii prime și componente din import, ceea ce antrenează menținerea unui deficit comercial care anul trecut s-a ridicat la circa 6 mld. euro. Dacă în România erau anul trecut aproximativ 22.000 de companii exportatoare, doar 1.000 dintre acestea au realizat mai bine de 80% din exporturile de 52,5 mld. euro. Industria locală nu a mai pierdut în ultimii ani jucători străini de calibru în sectorul exporturilor, însă nici nu a atras investiții noi care să conteze pentru menținerea dinamicii ascedente a exporturilor și pentru asigurarea unei contribuții pozitive a acestora la creșterea economică. Și, ca atare, în 2015, se așteaptă o contribuție la PIB cel mult neutră, dacă nu chiar ușor negativă.
Internaționalizarea IMM-urilor reprezintă un slogan din ce în ce mai des invocat atât la nivelul Uniunii Europene, cât și pe plan local, însă rezultatele numeroaselor planuri, programe și injecții financiare destinate acestui sector rămân modeste. Competiția pe piața comunitară este dură pentru companiile mici, iar accesarea unor piețe din afara UE în absența unui sprijin intens logistic și diplomatic se dovedește foarte dificilă. Și atunci nu rămâne decât speranța ca primii 500 de exportatori să-și găsească în continuare piețe, independent de politica comercială a statului.
