Rar mi-a fost dat să citesc o opinie care să mă pună aşa de mult pe gânduri cum a fost cea a miliardarului american Warren Buffett apărut în New York Times. Spun asta pentru că, atunci când îl citeşti, îţi dai seama că sfidează orice logică umană.
Pe mine, cel super-bogat, statul “m-a cruţat”, în timp ce pe tine, cel sărac, te-a jefuit. Nu vi se pare că este un pic rupt de realitate? Ce om, fie el bogat sau sărac, ar recunoaşte că plăteşte impozite prea mici? Ce om, cât ar fi de bogat, a cerut până acum să plătească impozite mai mari? Răspunsul nu este decât unul singur: Niciunul.
Asta pentru că logica firii umane este că întotdeauna ne dorim impozite mai mici, mai puţine şi nu putem nici măcar să acceptăm, de cele mai multe ori, darămite să ne şi dorim, să plătim taxe mai mari.
Povestea lui Robin Hood spunea că haiducii erau cei care luau de la bogaţi şi împărţeau la cei săraci. În declaraţia sa, Buffett pozează în ambele ipostaze. Practic, este un bogat care propune să se ia mai mult de la bogaţi. Un bogat îmbrăcat în haine de haiduc.
Numai că cele două ipostaze, conform oricărei logici, nu au fost niciodată şi nu pot fi compatibile, ceea ce mă duce cu gândul la două posibile ipoteze:
1. Are vreun interes ascuns şi are nevoie să atragă atenţie şi susţinere pozând în imaginea unuia care vine şi spune adevărul despre cum stă treaba cu bugetul şi taxele americanilor nedreptăţiţi de statul lor.
Nu este exclus, pentru că sunt destule de cazuri de bogaţi care au transmis mesaje populiste pentru a atrage chiar şi puţin capital de imagine de care să se folosească ulterior.
2. La cei 81 de ani pe care-i are, după o viaţă în care nu a avut alt obiectiv decât acela de a face bani, Buffett începe să aibă o perspectivă total diferită asupra banilor şi asupra societăţii, în ansamblu, în sensul că începe să vadă şi alte realităţi exterioare acumulării în interes personal.
Nici această variantă nu ar fi exclusă, mai ales că am văzut de curând şi cazul lui Carlos Slim, alt miliardar de top al lumii, care, aflat la vârsta de 70 de ani, începe deja să-şi pună probleme ce ţin mai degrabă de metafizică.
Până să aflăm dacă Buffett este mai mult înger decât demon, dacă vom afla vredodată, este totuşi demn de apreciat că a surprins cu o tărie a discursului pe care nu cred că un milionar român, de exemplu, ar putea s-o aibă, spunând: Statul m-a cruţat, în timp ce pe voi v-a jefuit.