Washingtonul și Moscova, duşmani ca înainte. Presiunea Chinei obligă însă cele două părți la dialog, în condițiile în care o apropiere a Rusiei de Beijing nu este benefică nici uneia dintre ele. ”Trebuie să putem coopera”, a spus președintele american, care a ținut să sublinieze că nu este vorba de ”încredere”, ci ”de interese”.
Washingtonul și Moscova, duşmani ca înainte. Tête-à-Tête-ul dintre Joe Biden și Vladimir Putin se încheie cu sentimentul că s-a pus o primă piatră la temelia reconstrucției dialogului dintre Rusia și Statele Unite.
Nici o declarație de dragoste, nici o „declanşare” a păcii, sau o împăcare reală, ci căutarea unui canal de dialog care să evite confruntarea.
Sinteza summitului de la Geneva se regăseşte în cuvintele lui Biden, care, în fața a două steaguri americane imense, a spus că va căuta „relații stabile și previzibile” și că „trebuie să putem coopera”, deoarece „un alt Război Rece nu este în interesul nimănui”, arată Il Giornale.
Președintele american a subliniat că nu este vorba de „încredere”, ci „de interese”. Iar această clarificare a lui Biden servește și pentru a clarifica adevăratele obiective din spatele acestui summit, care a părut mult mai cordial decât şi-ar fi putut imagina mulți observatori.
Washingtonul și Moscova, duşmani ca înainte. Dezacorduri evidente și semnale de relaxare
Au existat dezacorduri, explică atât șefii Casei Albe, cât și Kremlinul, în special cele privind problema drepturilor omului și a atacurilor cibernetice. Unele subiecte, cum ar fi Ucraina, extinderea către est a NATO și cucerirea spațiului (și a celui cibernetic) au rămas în continuare pe masa de lucru și par dificil de rezolvat.
Însă în ceea ce priveşte dosarele mai „confortabile” – cum ar fi cursa înarmărilor, puterea nucleară iraniană, sau întoarcerea ambasadorilor (de aici și problema spionajului) – impresia care rămâne este că Moscova și Washingtonul vor să construiască un canal de comunicare constant cu reguli.
Lucru care s-a văzut și din faptul că, atât Putin, cât și Biden au preferat să evite tonurile polemice, să nu revină asupra unor vechi dezacorduri, sau să se provoace reciproc cu probleme în care Rusia și SUA au o evidentă poziție de dezacord.
Chiar și întrebările provocatoare ale jurnaliștilor americani pe tema drepturilor omului au fost evitate de președintele rus cu răspunsuri reci și foarte calme. Iar Biden, care înainte făcuse gafa de a-l defini pe șeful Kremlinului „ucigaș”, a fost extrem de sobru.
Semnale relaxante ale unui summit în care a prevalat căutarea formei și nu doar a substanței. Zâmbete, strângeri de mână, atitudini detaşate care marchează un nou mod de comunicare.
Totul trebuia să dea de înţeles că, cel puțin în aparență, aceasta trebuia să fie punctul culminant al unei prime relaxări timide, dar importante.
Iar declarația comună privind stabilitatea strategică, pentru a evita cu orice preț războiul nuclear, este o imagine simbol a celor care doresc să se recunoască ca interlocutori, superputeri responsabile, dar și dușmani. „De onoare”.
Problema Chinei
În mijloc, desigur, inevitabilul subiect China, semnalat în mod repetat de Biden și NATO ca o problemă sistemică reală pentru Occidentul condus de americani.
În aceste zile de întâlniri între Cornwall și Bruxelles, Rusia și China au fost în centrul discuțiilor în vederea reconstruirii Alianței Atlantice.
Însă mutarea atenţiei Washingtonului către Beijing implică și o formă de armistițiu cu Moscova: considerată cu siguranță un adversar, dar mai presus de toate din punct de vedere militar.
Ceva foarte diferit de amenințarea care, potrivit Statelor Unite, o reprezintă strategia globală chineză.
În ultimii ani, axa dintre China și Rusia s-a consolidat mai ales graţie închiderii Moscovei faţă de Occident. Din acest punct de vedere, summit-ul dintre Biden și Putin reprezintă şi un avertisment împotriva lui Xi Jinping, atât din partea americană, cât și din cea rusă.
Pentru Statele Unite, este o primă încercare de a înlătura Rusia de pe orbita chineză, încercând să evite consolidarea acestui bloc eurasiatic cu Beijingul în vârf și Moscova în rolul unui mare partener militar.
Pentru Rusia, acesta este un mod de a se elibera de imaginea unei puteri deja secundară și de a evita să apară ca un imperiu în declin care trebuie să recunoască supremaţia gigantului asiatic în sectoare pe care le-a considerat dintotdeauna ca fiind sub controlul său.
Sursa foto: Dreamstime.