Din experiența altor state, se pare ca răspunsul este da. Cu siguranță, programele de conformare fiscală voluntară au adus şi aduc în continuare mulți bani la buget.
În Elveția, care a implementat un program de conformare fiscală voluntară, încasările bugetare au explodat in luna decembrie 2014, când se încheia programul, cifre preliminare: 415 mil. franci declarați, 30 mil. franci taxe suplimentare colectate. În Portugalia, urmare ultimului program de acest fel, 1,25 mld. euro au fost declarați faţă de 700 mil. estimați de autorități, iar in Marea Britanie, până în 2015 au rezultat peste 600 milioane GBP din programele de conformare fiscală voluntară.
Ce înseamnă conformarea voluntară?
În prezent, aproape toate statele membre UE au implementat sau au în curs de derulare programe de conformare fiscală voluntară, dar şi pe alte continente state precum Brazilia, Africa de Sud, Canada şi SUA au pus în aplicare programe de conformare fiscală voluntară („voluntary self disclosure”). Inițiate la momentul oportun, aceste programe dau posibilitatea contribuabililor să-și declare voluntar veniturile deținute de obicei în entități financiare sau vehicule investiționale de tip off-shore, în schimbul unor pedepse mai blânde și/sau a eliminării, parțial sau total, a riscului de evaziune fiscală. Aici ar trebui menționate câteva aspecte despre conformarea fiscală voluntară. În primul rând, majoritatea statelor care au implementat aceste metode au ales momentul oportun, adică înainte ca informațiile să ajungă oricum la fiscul din ţara de rezidenţă.
Motivația alegerii unui astfel de moment este argumentul că, oricum, fiscul va afla de fondurile deținute în străinătate prin procesul schimbului automat de informații, mai bine să se profite de orice program de amnistie fiscală, pentru că așa s-ar asigura, pe lângă confortul legalității, şi aplicarea unor măsuri punitive mai puțin dure.
În al doilea rând, conformarea fiscală voluntară, deși aduce în general pedepse mai blânde însoțite uneori de promisiunea că nu vor exista acuze de evaziune fiscală, nu este un proces care «albește» banii sau legiferează venituri ilicite. Prin urmare, în măsura în care veniturile declarate la fisc trimit la capitaluri ce nu pot fi justificate legal, deținătorul va suporta rigorile legislației aplicabile. În al treilea rând, reversul medaliei, este că pentru cei care nu profită de oportunitatea conformării fiscale voluntare, de regulă limitată în timp, orice venituri identificate ulterior de fisc vor fi mult mai dur fiscalizate, iar nedeclararea lor mult mai dur penalizată, mergându-se în unele cazuri până la penalități de 100% sau 300% din venit. Un astfel de mix de măsuri bine alese a făcut ca exercițiul conformării fiscale voluntare să aducă atât de multe beneficii la bugetele statelor care l-au implementat, încât unele dintre ele le-au reluat sau le-au extins peste data stabilită inițial, datorită numărului mare de solicitări de conformare fiscală voluntară primite din partea propriilor contribuabili.
E timpul pentru amnistia fiscală?
Cât despre momentul oportun, în cazul României, ca parte în procesele de schimb automat internațional de informații atât la nivelul UE, cât și al OCDE, o perioadă propice pentru implementarea unui program de conformare fiscală voluntară ar fi anul 2015, maxim prima jumătate a anului 2016.
Astfel, la nivel european și mondial, Comisia Europeană și OCDE au inițiat schimbul automat internațional de informații cu privire la veniturile persoanelor fizice, proces care este în curs de așezare și care va acoperi majoritatea tipurilor de venituri ce pot fi obținute de persoane fizice.
Conform Acordului multilateral pentru schimbul automat de informații semnat în baza standardului OCDE, peste 50 de state și jurisdicții vor coopera pentru a iniția primele schimburi automate de informații începând cu septembrie 2017, urmând ca, din 2018, lista statelor şi jurisdicțiilor să se extindă. Statele membre UE, printre care şi România, vor intra în primul val al schimbului automat de informații şi este important de menționat că informațiile transmise vor cuprinde atât capitalul existent, cât şi veniturile din investiții obținute de beneficiarii efectivi, primul an pentru care se vor transmite astfel de informații fiind 2016. Mai recent, Comisia Europeană a încheiat negocierile la un acord transparent cu Elveția.
În baza acestui acord, statele membre și Elveția vor face schimb automat de informații cu privire la toate activele financiare deținute de persoane fizice, începând din 2018, dar perioada de la care se furnizează informații este de la 1 ianuarie 2017. Astfel, statele membre vor primi, anual, informații despre numele și detaliile personale ale deținătorilor de conturi în instituții financiare elvețiene ca și despre balanța conturilor și date despre veniturile realizate. Aceasta măsură este aliniată cu noul Standard OCDE /G20 privind schimbul automat de informații.
În România, autoritățile fiscale au introdus penalitatea de nedeclarare (0.08% pe zi, dar nu mai mult decât valoarea creanței fiscale principale, cu excepția cazurilor de evaziune fiscală, caz în care penalitatea de nedeclarare se majorează cu 100%). Măsura vine sa pedepsească suplimentar un contribuabil în caz de nedeclarare pentru că penalitatea aceasta nu înlătură obligaţia de plată a dobânzilor de întârziere.
Astfel, deși confruntată cu limitări bugetare și indicii de disimulare a veniturilor, Romania se află încă în categoria puținelor state care nu au implementat măsuri reale de conformare fiscală voluntară, măsuri ce ar degreva semnificativ aparatul fiscal de eforturile identificării şi determinării veniturilor nedeclarate, în special în cazul structurilor offshore des întâlnite, nu doar în România, dar şi în alte state.
