Berman s-a angajat în cadrul companiei de investiţii în 1973, şi nu a renuţat la acest post până acum. Ea încă se ocupă de banii clienţilor. Colegii apreciază cel mai mult la Irene faptul că este extrem de francă şi spune lucrurilor pe nume, cu riscul ca unii clienţii să se supere.
Însă, cel mai mare regret al lui Berman este faptul că nu a ajuns să fie trader pe piaţa de capital. Întrebată de ce nu ar vrea să facă acest lucru, Irene a răspuns: „Nu mă mai angajează nimeni”.
Legat de viaţa sa Berman a spus că s-a născut în Berlin. "Tatăl meu era bancher, şi trăiam foarte bine", povesteşte Irene. Ea a dus o viaţă lipsită de griji, din punct de vedere financiar până la apariţia dictaturii lui Hitler. Familia ei a emigrat în primăvara anului 1941 în SUA. Berman a început să lucreze în calitate de secretară. 15 ani mai târziu a prins un post de consultant în cadrul unei firme de investiţii. „În 1957, nu erau multe femei de Wall-Street”, spune Irene.
Vârsta şi experienţa au ajutat-o să anticipeze multe mişcări de pe piaţa de capital. Irene nu se plânge că a trăit într-o lume a bărbaţiilor, din contră a văzut acest lucru ca pe un avantaj.
Acum, Irene a încetat să se mai ducă la birou din cauza unei boli, dar continuă să lucreze de acasă.
