Când Ojacy Curbello şi soţul ei au deschis un restaurant în propria lor casă din capitala Cubei, în decembrie anul trecut, nimeni nu le-a trecut pragul. A fost un debut descurajant pentru primul restaurant indian din Havana, dar în următoarea zi avea să vină primii clienţi. Vorba s-a dus din gură în gură, iar în scurt timp restaurantul celor doi soţi a devenit neîncăpător. Acum, cei doi au în plan extinderea localului care în prezent are o capacitate de 22 de locuri, prin montarea unor mese şi a unui bar în ceea ce acum este dormitorul lor.
Acesta este doar un exemplu al modului în care viaţa se schimbă încet-încet în Cuba, după ce preşedintele Raul Castro a lansat o serie de reforme economice în 2010, scrie
Astfel, Raul le-a dat cubanezilor dreptul, cu anumite restricţii, să cumpere şi să vândă maşini sau case, pentru prima dată de la Revoluţia din 1959. Agricultorii pot închiria terenuri de la guvern, noii mici antreprenori au posibilitatea de a încheia contracte cu companiile de stat sau guvernele locale. Drept urmare, cubanezii îşi înfiinţează propriile afaceri.
Micii întreprinzători vând bunuri şi servicii în faţa casei sau pe trotuare. Strigătele vânzătorilor ambulanţi, comune înainte de revoluţie, răsună din nou în cartiere.
Potrivit cifrelor oficiale, 371.000 de cubanezi sunt liber-profesionişti, faţă de 157.000 înainte de măsurile din 2010. În aprilie, un oficial al Partidului Comunist, Estaban Lazo Hernandez, anunţa noi măsuri de încurajare a sectorului "non-stat", ocolind termenul "privat".
"Astăzi, aproape 95% din din Produsul Intern Brut este generat de stat. În patru sau cinci ani, 40-50% din PIB va rezulta din diferite forme de producţie non-stat", spunea el.
Acesta nu este capitalism de dragul capitalismului, scopul fiind acela de a menţine Partidul Comunist la putere prin cultivarea unui sector privat mai mare şi o mai mică birocraţie, notează Reuters, care a stat de vorbă cu mai mulţi întreprinzători. Mulţi dintre ei spun că o duc suficient de bine pentru a menţine afacerea, deşi îmbunătăţirea vieţii este una moderată. Doar câţiva au spus că au un mare succes. Alţii au renunţat deja la afacere sau se gândesc să o facă. 25% dintre afacerile au eşuat, spun economiştii locali.
Cuba are nevoie ca noul sector privat să prospere, deoarece, în viitor, guvernul nu va mai oferi garanţia unui loc de muncă. În prezent, 85% din cei 5,2 milioane de angajaţi lucrează la stat, dar planul constă în reducerea unui milion de locuri de muncă până în 2015, în speranţă că cei rămaşi fără muncă vor porni propria afacere.
Câţiva analişti sunt de părere că Raul Castro deschide o cutie a Pandorei prin reformele sale: permiţând o mică doză de capitalism, ar putea atrage dorinţa pentru mai mult, ceea ce se poate transforma într-o ameninţare pentru viitorul comunismului pe care el îl prevede. Alţii, însă, sunt de părere că în cazul în care cubanezii vor deveni mai puţin dependenţi de guvern, vor accepta mai puţin controlul social şi politic.
Cubanezii par, în general, mulţumiţi de schimbarea economică. Unora le place ideea că pot porni ceva pe cont propriu, având oportunitatea de a câştiga mai mult decât venitul de la stat. Salariul mediu cubanez a crescut uşor în 2011, la echivalentul a 19 dolari pe lună. Însă, deşi sunt conştienţi că este nevoie de această schimbare, se tem de pierderea siguranţei sociale dacă există o doză prea mare de capitalism. Acum se bucură de locuinţe gratuite sau la un cost scăzut, alimente subvenţionate, educaţie şi asistenţă medicală gratuită.
Antreprenoriatul în Cuba se confruntă cu provocările comune pretutindeni, dar şi cu unele specifice într-o ţară în care întreprinderea privată a fost în mare măsură interzisă pentru o jumătate de secol. Multora le lipsesc banii necesari înfiinţării unei afaceri şi experienţa, iar clienţii lor se confruntă cu o putere de cumpărare limitată.
Un oficial din Ministerul Muncii a declarat recent că cei care desfăşoară activităţi independente se axează mai mult pe fabricarea şi vânzarea de produse alimentare sau transport de marfă şi de pasageri. Două treimi dintre aceştia nu aveau un loc de muncă în momentul începerii unei afaceri, iar 16 la sută sunt pensionari. Oscar Oquendo, în vârstă de 78 de ani, spune, la fel ca mulţi din generaţia sa, că este loial lui Castro şi comunismului, dar are nevoie de bani pentru a-şi suplimenta pensia echivalentă cu 10 dolari. Aşa că vinde produse de patiserie cu 4 cenţi bucata şi câştigă 33 de dolari lunar.