Ideea că Scoţia "deţine" până la 90% din rezervele din Marea Nordului rămâne una dintre cele mai puternice surse de nemulţumire pentru naţionalişti. "Este petrolul scoţian" - aceasta reprezintă una dintre cele mai înflăcărate dintre lozincile politicii scoţiene.
În următorii doi ani, în timp ce premierul scoţian Alex Salmond conduce ţara într-un referendum privind independenţa, această idee va deveni, probabil, unul dintre argumentele centrale pentru naţionalişti: ei cred că va ajuta să decidă soarta Marii Britanii.
Guvernul scoţian afirmă că Marea Nordului va genera venituri de aproximativ 64 de miliarde de euro în următorii cinci ani. În acest context, Salmond susţine că, împreună cu resursele marine şi eoliene, plus alte industrii precum cea a whisky-ului, aceste rezerve de petrol ar face din Scoţia a şasea cea mai bogată naţiune din Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), lăsând restul Marii Britanii în urmă, pe locul 15.
Numai că Salmond va trebui să ofere asigurări în ceea ce priveşte îngrijorările asupra capacităţii Scoţiei de a oferi industriei aceeaşi putere internaţională şi acelaşi regim fiscal relativ stabil pe care îl oferă Marea Britanie. Experţii sunt de părere că firmele de inginerie şi companiile petroliere care se bazează pe contractele din Marea Nordului vor analiza cu grijă potenţialele efecte negative ale independenţei. Acestea vor trebui să jongleze cu două regimuri fiscale şi de reglementare: Marea Britanie are agenţii experimentate de sănătate, securitate şi de mediu, în timp ce Scoţia ar trebui să-şi construiască propriile agenţii de la zero.
Probleme inevitabile
În acest context, întrebarea este dacă va reuşi o Scoţie independentă, teoretic una dintre cele mai mici state membre ale UE, să egaleze puterea şi influenţa politică a Marii Britanii la Bruxelles sau pe scena mondială, scrie publicaţia britanică The Observer. Rămâne, de asemenea, şi problema licenţelor de explorare şi foraj, pe care guvernul Marii Britanii le-a acordat companiilor petroliere pe termen de 30 de ani.
O altă problemă pe care o ridică publicaţia citată este dacă va reuşi Scoţia să-şi apere platformele din Marea Nordului, dacă îşi va putea permite un guvern din Edinburgh să întreţină o forţă navală capabilă să rezolve un incident terorist.
Pe de altă parte, industria petrolieră poate decide că guvernele din Scoţia ar putea fi mai docile în materie de impozitare: bogăţiile petroliere din Marea Nordului au de departe mai multă importanţă pentru economia Scoţiei decât pentru cea a Marii Britanii.
Chiar dacă cifrele fluctuează de la an la an, petrolul şi gazele generează aproximativ 2% din Produsul Intern Brut al Marii Britanii, în timp ce raportul economic anual al guvernului scoţian estimează că ar constitui 12% din veniturile totale ale Scoţiei.
Charles Hendry, ministrul britanic al Energiei, a afirmat că guvernul său nu a început încă să analizeze revendicările teritoriale. "Noi nici măcar nu am intrat în astfel de discuţii. În acest stadiu această problemă ar putea nici să nu apară, pentru că referendumul nici măcar nu a fost stabilit încă. Dar este bine să păstrăm structura existentă: asta este cea mai bună cale de a menţine investiţiile în Scoţia şi de a păstra scăzute facturile la energie electrică ale scoţienilor. Punctul nostru de vedere este că, în acest moment, vorbim despre o industrie la nivelul întregii Marii Britanii. Oamenii care au investit să bazează pe această presupunere", spune el.
Obiectivul lui Salmond privind industria energiilor regenerabile este ca acestea să furnizeze 100% din cererea de electricitate din Scoţia, până în 2020. Însă în planul premierului scoţian există o problemă, susţine Hendry: dacă Scoţia îşi obţine independenţa în 2014, nu va mai avea subvenţii pentru energiile regenerabile din Marea Britanie, iar atunci va trebui să plătească pentru infrastructura reţelei pentru export şi import de energie, în timp ce va trebui să concureze cu furnizorii francezi, irlandezi şi norvegieni.
Un purtător de cuvânt al ministrului scoţian de Finanţe a spus că "Scoţia are o bază de active de 1.000 de miliarde de lire sterline în Marea Nordului. În acelaşi timp, datoria naţională a Marii Britanii a depăşit pentru prima oară o mie de miliarde de lire sterline. Cum preţul petrolului este prognozat să crească la peste 200 de dolari pe baril, Scoţia trebuie neaparat să câştige controlul asupra propriilor resurse, prin independenţă, pentru beneficiul pe termen lung al ţării".
Citiţi şi:
