Pe scurt, doi agenți de vânzari sunt trimiși de două firme producătoare de încălțăminte să evalueze piața din Africa. Raportul primului spunea: "Nu merită să investim. E dezastru, aici nimeni nu poartă pantofi!" Cel de al doilea era de altă părere: "Trebuie să investim urgent. Avem o oportunitate extraordinară, aici nimeni nu poartă pantofi!"
Trecând peste aspectul motivațional, rețin faptul că de multe ori, anumite șabloane pe care le auzim reproduse non-stop și o anumită stare de fapt ne limitează drastic opțiunile și ne perturbă grav percepțiile. Iar una dintre aceste percepții este cea a primului agent de vânzări din poveste, care vedea doar jumătatea goală a paharului. O altă poveste pe care am auzit-o de prea multe ori este aceea a muncii fără de care nu se pot obține rezultate. Și permanentele exemple de oameni talentați care au eșuat fiindcă nu au muncit suficient de mult. În ciuda faptului că, în mod evident, eșecul respectivilor avea legătură mai mult cu calitatea, decât cu cantitatea.
Un recent experiment realizat în Suedia a demonstrat că reducerea zilei de lucru de la opt la șase ore a dus la o creștere semnificativă a productivității. Alte experimente au fost realizate în SUA, acolo unde angajați lăsați să lucreze de acasă dacă își doresc acest lucru, sau cărora li s-a oferit șansa unor ore flexibile de lucru au devenit mai productivi și mai valoroși pentru companie. Într-un cuvânt s-a ajuns la concluzia – absolut banală dacă mă întrebați pe mine – că un om mai puțin stresat și mai mulțumit de condițiile sale de muncă va produce mai mult și mai bine. Au existat și la noi oameni sensibili la aceste vești.
Ba chiar doi senatori au propus acum ceva timp ca ziua de vineri să fie redusă la numai șase ore de muncă. Dar, ca de obicei, la noi s-a încercat doar aruncarea pe piață a unei legi, fără să-și pună cineva problema cum ar putea aceasta să funcționeze.
Și, mai ales, cum ar fi ea percepută diferit la stat față de angajatorii privați. Îmi și imaginez cum cei care taie frunze la câini prin diverse birouri ale administrației vor pleca mai devreme acasă. Probabil după doar patru ore, fiindcă ei oricum se fofilau cumva după vreo șase, că doar venea weekendul. Asta în timp ce privații se vor confrunta cu reale probleme legale fiindcă nu le permite legea să țină oamenii la job "peste program" atâta timp cât le este necesar, chiar dacă se bucură de acordul acestora.
Nu orele de muncă sunt importante, ci rezultatele. Nu contează cât timp petrecem la birou, ci cu ce ne ocupăm în toată perioada asta. De aceea americanii au inventat îndemnul Work smart, not hard! Munciți destept, nu e nevoie să vă spetiți. Și mai ales, nu vă lăsați păcăliți: munca nu înnobilează pe nimeni!
Claudiu Șerban
director editorial Capital
