Ce trebuie să faci pentru a cumpăra o treime din toată energia produsă la Hidroelectrica, timp de zece ani? Sau ce te poate determina să încredinţezi construcţia unei autostrăzi fără a stabili un preţ ferm, termene clare de predare şi nici măcar traseul cu exactitate? Nu sunt întrebări retorice, astfel de contracte chiar există.
Evenimentul Zilei a dezvăluit săptămâna trecută detaliile contractului dintre Hidroelectrica şi Energy Holding(EH). E un contract fabulos: firma de stat vinde o treime din producţia pe zece ani, la jumătate de preţ, firmei amintite. Profitul potenţial al firmei private, vreo trei miliarde de dolari. Altfel spus, Dunărea trece pe la Porţile de Fier doar pentru Bogdan Buzăianu; care zice că nu mai e patron la EH. Cică a vândut unor off-shore-uri. Hidroelectrica n-a fost privatizată; o ţinem la stat, să fie a întregului popor. Dar curentul îl cumpărăm de la Buzăianu, că firma de stat nu prea se pricepe să vândă. Se pricepe doar să încheie contracte pe zece ani, că doar piaţa e liberalizată, ce muşchii lor! Credeţi că fostul ministru, Dan Ioan Popescu, ştia ceva de acest contract? Să fi stat chiar la originea lui? Acest contract este un exemplu-şcoală de ce trebuie privatizat tot: dacă rămâne la stat, o companie va fi căpuşată, jumulită, devalizată fără ruşine. Şi ştiţi ce este cel mai scandalos? Că totul se va face cu legea în mână, cu contracte pecetluite de zeci de super-avocaţi şi nici măcar directorul firmei de stat nu va putea fi băgat în puşcărie. Ba, mai mult, directorul care a încheiat acest contract este sprijinit în funcţie şi de actuala putere.
Tot săptămâna trecută, Radu Berceanu, ministrul transporturilor, a dat câteva detalii despre contractul pentru construirea autostrăzii numite Bechtel. Când ar trebui să fie gata, conform contractului? Vreo zece ani, dar numai dacă vor americanii. Cât va costa autostrada? Vedeţi cât vă iese şi ne spuneţi la sfârşit. Care e traseul? Cam pe-acolo, dacă nu, pe dincolo. Acestea sunt clauzele contractului, prezentate de ministrul Berceanu. Ce posibilităţi are statul român de a-şi impune punctul de vedere? Practic, niciuna. În schimb, statul român trebuie să plătească vreo cinci milioane de dolari unei avocate care a reprezentat partea română, o anonimă, cunoştinţă de-a lui Miron Mitrea. Mai ştiţi ceva de Miron Mitrea? Probabil îşi mănâncă liniştit agoniseala şi ne doreşte tuturor multă sănătate. Doar când află din presă că îl cercetează DNA într-un nou dosar mai face câte un semn a lehamite.
Şi dacă tot vorbim de contracte, încercaţi să recitiţi contractul pe care îl aveţi cu firma de cablu, cu cea de telefonie, internet, gaze etc. Cu legea în mână.
