O astfel de creștere de 17 ori poate fi numită un miracol. Creșterea Chinei a încetinit în ultimii ani, parțial din cauza maturității. Țările extrem de sărace au potențialul de a crește rapid.

Pe măsură ce se apropie de nivelul țărilor dezvoltate, creșterea este mai dură și astfel încetinește. De exemplu, China este prea matură pentru o Creștere Economică Rapidă.

Adevărul din spatele creşterii Chinei

Maturitatea nu e singura problemă. Trebuie aprofundată sursa creșterii pentru a evalua dacă aceasta poate continua. Michael Schuman scrie în „Atlantic”: „Miracolul” economic al Chinei nu a fost chiar așa de miraculos.

Ascensiunea din ultimii 40 de ani este, în realitate, un triumf al principiilor economice de bază: pe măsură ce statul a cedat pieței, întreprinderea privată și comerțul au înflorit, creșterea s-a accelerat și veniturile au crescut”.

Eforturile recente ale lui Xi Jinping de a controla mai strâns economia vor diminua creșterea viitoare, adaugă Schuman. Și are dreptate.

Înainte de reformele economice ale lui Deng Xiaoping, la începutul anilor 1980, majoritatea chinezilor trăia în comunități rurale sărace, unde oportunitățile de muncă erau limitate la o agricultură ineficientă.

Această agricultură ineficientă, la scară mică, nemodificată, a produs foarte puține câștiguri. Sărăcia era norma, nu excepția. Odată cu reformele lui Deng, fabricile au înflorit în orașe, iar oamenii săraci din mediul rural au venit să lucreze în orașe.

Economiștii au legat progresul Chinei de un model de bază format din muncă, capital și tehnologie. Pe măsură ce sistemul comunist chinez s-a transformat într-un sistem mai orientat spre piață, performanța economică s-a îmbunătățit.

Chine se îndreaptă spre anti-creştere economică

Dar economiștii au făcut speculații cu privire la momentul în care țara va atinge limita guvernării sale. În ultimii ani, guvernanța Chinei s-a schimbat într-o direcție anti-creștere. Aceasta nu a fost intenția lui Xi Jinping, care dorește un control sporit asupra tuturor aspectelor vieții chinezești.

Dar rezultatul controlului sporit, al președintelui, agravează oportunitățile economice. Fluxul de împrumuturi către companii private din China s-a prăbușit după ce Xi a preluat puterea, explică Nicholas Lardy, de la Institutul Peterson.

Fondurile au fost, în schimb, direcționate către întreprinderi de stat. Companiile de stat acordă se concentrează mai mult pe a sluji liderilor politici, decât pe eficiența economică.

Cu o eficiență economică mai mică, și productivitatea lucrătorilor este mai mică, limitând posibilitățile salariale. Cele mai productive oportunități sunt ignorate în favoarea celor mai bune oportunități politice.

Concluza lui Schuman este că: „Favorizând sectorul de stat, Xi direcționează bani și talente prețioase către întreprinderi guvernamentale ineficiente, în locul firmelor private mult mai creative. Efectul negativ se vede într-o productivitate mizerabil de slabă”.

Deținera controlului de către Xi nu înseamnă recesiune pentru economia uriașă, ci sfârșitul creșterii economice rapide. Partea bună pentru companiile din întreaga lume este că acum China va lăsa altor întreprinderi mari oportunități pe care ar fi putut să le exploateze, conchide Forbes.