Aprecierea continuă a yenului faţă de principalele valute internaţionale se apropie de sfârşit. După întâlnirea G7 de săptămâna aceasta, trendul monedei nipone ar trebui să se modifice.
Devalorizarea monedei naţionale este o strategie economică practicată de zeci de ani de statele capitaliste. Ai deficit comercial prea mare, iar băncile străine nu mai vor să îţi crediteze importatorii? O monedă mai ieftină o să reducă importurile şi o să încurajeze exporturile. Inflaţie prea mare? Moneda slabă va duce la profituri mai mari pentru investitorii străini (la momentul scăderii inflaţiei). Deficit bugetar? Acelaşi lucru. Toate acestea ne arată de ce majoritatea puterilor economice mondiale au intrat în această devalorizare competitivă, deciziile fiind susţinute şi de reducerea tot mai accentuată a inflaţiei. Cel mai mare perdant în acest moment este statul nipon. Economia japoneză nu merge cu nimic mai bine decât cea americană sau europeană, dimpotrivă (inflaţie zero, dobânzi aproape zero, pierderi uriaşe pentru companiile private, creştere economică aproape inexistentă). Totuşi, yenul a ajuns, faţă de dolarul american, la valoarea din 1995, iar faţă de euro, la cea din 2001. De ce acceptă japonezii această situaţie? Conform analiştilor din piaţa Forex, Japonia a preferat să aştepte încheierea ciclului electoral american şi instalarea noului cabinet al Trezoreriei SUA. Politeţea japonezilor în afacerile internaţionale a permis deprecierea tuturor monedelor faţă de yen, cu efecte negative pentru exporturile nipone (pierderile uriaşe de anul trecut anunţate de corporaţii au fost facilitate şi de cursul yenului).
Ar trebui să ne aşteptăm în continuare la această evoluţie a monedei nipone? Analiştii cred că nu. Pe 13-14 februarie are loc întâlnirea membrilor G7, iar Japonia va cere permisiunea (sau chiar ajutorul) de a interveni în favoarea monedei proprii, scopul fiind inversarea trendului. Cel mai probabil, doar declararea intenţiei va duce la stoparea aprecierii yenului. Volatilitatea cursului dolar/yen va creşte substanţial în perioada următoare, iar cursul nu va mai putea ajunge la un raport de 80 yeni/dolar, cotaţia din prima parte a anului 1995. În acest caz, tunelul de variaţie aproximativ din perioada următoare va fi între 90-100 yeni/dolar. Va fi spartă rezistenţa?
