Consumul de zahar, in Romania, este de aproximativ 550 de mii de tone, in crestere de la an la an. Din cantitatea mentionata, 85% este zahar alb provenit din rafinarea zaharului brut importat, restul fiind zahar alb din sfecla. In anul 1989, in Romania existau 33 de fabrici de zahar, inadecvat dispuse in teritoriu, in sensul ca nu erau corelate capacitatile de productie ale acestora cu suprafetele cultivate cu sfecla, ceea ce presupunea costuri diferite de la o unitate la al
Consumul de zahar, in Romania, este de aproximativ 550 de mii de tone, in crestere de la an la an. Din cantitatea mentionata, 85% este zahar alb provenit din rafinarea zaharului brut importat, restul fiind zahar alb din sfecla.
In anul 1989, in Romania existau 33 de fabrici de zahar, inadecvat dispuse in teritoriu, in sensul ca nu erau corelate capacitatile de productie ale acestora cu suprafetele cultivate cu sfecla, ceea ce presupunea costuri diferite de la o unitate la alta.
“Lipsa de corelare s-a “exprimat” din primii ani de piata libera, cand fabricile construite dupa “directivele de partid” au ramas fara materie prima, s-au inchis, au devenit fier vechi. Piata a continuat sa solicite zahar, asa ca am importat la pret mic, “deranjand” economic si fabricile viabile din zonele extrem de favorabile cultivarii sfeclei”, afirma Ioan Armenean, presedintele Patronatului Zaharului din Romania. “In timpul guvernului Ciorbea, eliminarea taxelor vamale a dus la scaderea dramatica a pretului la zaharul autohton si intrarea pe pierderi a fabricilor. Au rezistat cele care s-au privatizat, care au avut investitori seriosi care au stiut ca, in Uniunea Europeana, zaharul este un produs foarte rentabil”, adauga interlocutorul nostru.
La nivelul anului 2005, cei mai importanti jucatori pe piata zaharului din sfecla au fost fabricile din Ludus (25.500 tone), Oradea (23.600 tone), Bod (10.300 tone) si Roman (10.500 tone). In ceea ce priveste zaharul provenit din rafinarea zaharului brut importat, productia a fost asigurata de fabricile Liesti (125.800 tone), Corabia (47.700 tone), Oradea (18.500 tone) si Grupul Agrana (258.000 tone).
In Uniunea Europeana, industria zaharului se bazeaza pe o filiera extrem de organizata, incepand de la asigurarea materiei prime pana la procesarea acesteia. Productia este strict reglementata de Comisia pentru Agricultura de la Bruxelles, prin cote alocate fiecarei tari, prin pretul materiei prime si prin pretul de referinta al zaharului.
La 20 februarie 2006, s-au semnat documentele care reglementeaza intreaga politica europeana a zaharului, care in esenta prevede o “mica revolutie”, prin scaderea cotelor de productie cu aproximativ doua milioane de tone, a pretului sfeclei cu 36%, la care se adauga o subventie pe suprafata intre 9 si 11 euro/tona, care va compensa pierderea in proportie de 60%. In urmatorii patru ani, pretul de referinta va scadea de la 631,9 euro/tona, la 404 euro/tona, pret apropiat celui mondial. Romania, ca tara in curs de aderare, a inceput sa implementeze noua politica a zaharului, pentru a evita distorsiunea pe piata europeana.
“In cadrul negocierilor cu Comisia de la Bruxelles, s-au fixat drept cote 110.000 tone de zahar din sfecla si mentinerea la rafinare a 329.000 tone zahar alb din zahar brut importat. Modul de calcul al cotelor a fost cel legal, din UE, insa cota la zahar din sfecla este sub potentialul nostru. Prin importuri de zahar brut ne-am ingropat productia autohtona. Ca si la alte produse, ne-am bucurat de pretul mic de pe piata mondiala si ne-am distrus propria industrie”, explica Ioan Armenean.
Asadar, ca tara membra a Uniunii Europene putem produce numai la nivelul cotelor primite, devenind astfel dependenti de importul de zahar alb. Pe de alta parte, fabricile romanesti – cele care vor reusi sa se mentina pe piata – trebuie sa investeasca in cresterea nivelului de eficienta economica si in calitatea produsului, potrivit normelor Uniunii Europene.
In acest moment, problemele pietei de profil devin stringente. Pe langa derularea unor programe de restructurare a fabricilor, alocarea cotelor si implementarea Acordului interprofesional cadru de productie a zaharului din sfecla – care se aplica in Uniunea Europeana -, se ridica urmatoarea intrebare: de unde cumparam zahar brut pentru rafinare si la ce pret?
Cert este faptul ca, dupa aderare, pretul zaharului autohton se va majora. In zonele favorabile cultivarii sfeclei, procesatorii au incheiat deja parteneriate cu fermierii, investind impreuna pentru a creste calitatea zaharului – puritate, culoare etc. – si a echivala costurile de productie cu cele din UE.
Factori care influenteaza alegerea unei marci (%)
Pretul 80
Tipul de ambalaj 50
Marca 38
Promotiile 30
Reclama 17
Experienta cu alte produse cu aceeasi marca 16
Recomandarile cunostintelor 11
Recomandarea vanzatorului 9
Altceva 1
Sursa: Synovate
Romanii prefera zaharul ambalatPretul este principalul factor care influenteaza decizia de cumparare a zaharului, reiese din studiul Omnibus realizat luna trecuta de catre Synovate, in exclusivitate pentru revista Capital.
• Majoritatea cumparaturilor alimentare pentru gospodarie sunt facute de femei (87%).
• Cele mai multe obisnuiesc sa cumpere zahar alb rafinat cu o frecventa de unu pana la patru ori pe luna.
• Frecventa de cumparare “o data pe luna” este semnificativ mai mare in randul femeilor cu varste cuprinse intre 55 si 64 de ani.
• In Oltenia, consumul mediu de zahar intr-o luna este mult mai ridicat fata de celelalte regiuni ale tarii.
• Ponderea covarsitoare a femeilor (95%) cumpara zahar ambalat, iar 11% opteaza si pentru varianta vrac.
• Zaharul vrac este achizitionat intr-o masura mai mare de femeile din Moldova si de cele cu venituri mai mici de 300 RON.
• Punga de plastic si cea de hartie sunt tipurile de ambalaj preferate de cumparatoare. Zaharul ambalat la cutie inregistreaza mai putine optiuni de cumparare la nivel national (5%), insa in Bucuresti i se acorda o atentie mai mare (14%).
• Pretul este primul factor care influenteaza decizia de cumparare, fiind mentionat de 80% din respondente. Urmeaza tipul de ambalaj (50%), marca (38%) si promotiile efectuate la punctele de vanzare (30%).
• Reclama, sfaturile si recomandarile prietenilor sau ale personalului din magazin conteaza mai putin in decizia de achizitie.
• Destul de multe femei (46%) obisnuiesc sa cumpere aceeasi marca de zahar .
• Marca Margaritar inregistreaza cele mai multe mentiuni spontane din partea persoanelor intervievate, pe locul al doilea aflandu-se Diamant. Foarte multe respondente au mentionat “Cristal”, fiind insa vorba de o confuzie intre acest brand si tipul de zahar cristal.
• Alte marci mentionate au fost Perla, Coronita, Aftico, Deroni, Lemarco si Colonial.
• Cele mai multe femei care cumpara zahar alb rafinat isi amintesc de reclama la marca Margaritar.
Sursa: Synovate, studiu Omnibus realizat in martie 2006, pe un esantion reprezentativ national, constituit din femei cu varste intre 18 si 64 de ani